Potrivit lui Claudiu Vrinceanu - „un ambasador si un conector al mediului de business romanesc, un «Bridge Builder» intre antreprenori, investitori, multinationale, media si mediul public (autoritati guvernamentale si institutii europene)” - crearea Fondului Suveran de Dezvoltare si Investitii (FSDI) este pe ultima suta de metri, se va produce chiar saptamana aceasta, cum altfel decat prin ordonanta de urgenta...

Ce este FSDI si ce ar urma sa faca? Nota de fundamentare incepe cu o vaga referire la Fondul Suveran al Norvegiei, despre care se precizeaza ca, date fiind dimensiunile sale enorme, investeste in afara Norvegiei, in actiuni foarte lichide ale unor companii mari, listate pe diversele burse din lume. Comparatia incearca sa induca ideea ca FSDI ar fi similar cu Fondul Suveran al Norvegiei, creat de una dintre cele mai respectate tari din lume, laudata pentru un nivel de incredere foarte ridicat in autoritatile publice si coruptie practic zero. Doar ca, de fapt, in afara de cuvantul “fond”, cele doua institutii ar fi cum nu se poate mai diferite.

Fondul Suveran al Norvegiei este un fond de investitii specializat care a fost creat pentru a tezauriza, spre folosul generatiilor viitoare, bogatia extraordinara adusa tarii in prezent de petrolul din Marea Nordului. Elita politica norvegiana a inteles ca aceasta resursa se va epuiza la un moment dat si ca nu este drept ca bogatia adusa de petrol sa fie consumata, in mod egoist, doar de generatia prezenta. Astfel, o buna parte din veniturile obtinute de statul norvegian din petrol sunt acumulate in Fondul Suveran si investite in toata lumea in actiuni la companii mari, solide, profitabile, cu reguli robuste de guvernanta corporativa. Aceasta bogatie ar urma sa fie folosita in beneficiul cetatenilor dupa ce vor fi epuizate resursele de petrol sau in situatii de criza grava. De aceea, resursele fondului sunt investite din afara Norvegiei (pentru ca detinerile Fondului sa fie decuplate de riscul tarii), iar fondul este gestionat de o agentie a Bancii Centrale Norvegiene in numele Ministerului de Finante de la Oslo.

FSDI ar urma sa fie un fond de investitii “inzestrat” cu participatiile la cele mai valoroase companii detinute de Statul Roman (adica de cele 19 milioane de cetateni) - Hidroelectrica, Electrica, Romgaz etc. Alte companii cheie detinute majoritar de Stat - Transgaz, companie cheie pentru transportul de gaze si pentru exploatarea uriaselor resurse de gaze de la Marea Neagra, sau Transelectrica, coloana vertebrala a sistemului energetic romanesc - ar urma sa inzestreze un alt fond suveran similar cu FSDI. Altfel spus, FSDI nu ar acumula vreo bogatie in exces, ci ar gestiona in mod autonom o zestre economica pe care Statul Roman o are deja, dar impartita intre diversele ministere. Fara indoiala, concentrarea participatiilor Statului Roman sub un singur acoperis ar putea duce la o gestiune mai profesionista a acestor participatii dar pentru aceasta ar fi de ajuns un minister sau o agentie subordonata Primului Ministru. Si atunci se pune intrebarea fundamentala pe care vom incerca sa o deslusim in continuare: ce aduce in plus FSDI? Care sunt acele lucruri pe care FSDI poate sa le faca, iar Statul Roman nu poate?

Crearea FSDI este justificata in proiectul de OUG prin nevoia unui vehicul care sa investeasca in (1) actiuni ale unor companii profitabile (segment despre care se afirma ca este neacoperit in prezent pe piata financiara din Romania), precum si in (2) actiuni ale unor companii profitabile dar prea indatorate sau (3) actiuni ale unor companii promitatoare care nu sunt finantate de banci pentru ca sunt prea la inceput si (4) in actiuni ale unor companii de infrastructura.

Ideea ca nu exista in prezent pe piata financiara din Romania investitori in actiuni ale unor companii profitabile este in intregime falsa. Fondurile de investitii de tip private equity, care investesc in actiuni ale unor companii profitabile si cu potential de crestere, sunt foarte prezente pe piata romaneasca, iar activitatea lor a fost dezvoltare rapida in ultimii ani. De ce ar fi necesar sa investim banii cetatenilor acolo unde sunt disponibili banii privati ai fondurilor de private equity specializate?

In al doilea rand, FSDI ar urma sa investeasca in companii care sunt prea indatorate ca sa poata atrage finantare. Exista si in acest domeniu fonduri de investitii specializate care stiu sa gestioneze procese de restructurare care sa scoata compania respectiva din situatia dificila, au acces la o lista lunga de manageri cu experienta si au credibilitatea necesara atunci cand discuta cu bancile creditoare si le cer acestora sa treaca pe pierdere o parte din expuneri pentru a recupera macar in parte banii imprumutati. Este o nisa dura si riscanta a pietei financiare unde FSDI risca sa piarda multi bani.

A treia categorie de firme tinta ne duce in cu totul alta directie: FSDI investitor in afaceri noi, inca instabile, pentru a compensa accesul limitat al acestora la credite bancare. In acest caz, FSDI ar face concurenta fondurilor de venture capital sau, eventual, fondurilor care investesc in afaceri de tehnologie. Este segmentul cel mai riscant al pietei fondurilor de investitii pentru ca investitia se face in modele de afaceri netestate sau chiar in tehnologii netestate. In plus, multe asemenea afaceri sunt mici iar efortul de filtrare a afacerilor promitatoare dintre sute de candidati la finantare este enorm si presupune o masinarie birocratica ampla si foarte specializata.

A patra categorie de firme tinta - companiile de infrastructura - investitiile s-ar face eventual in contextul unui parteneriat public privat. Ei bine, si in acest segment exista investitori specializati. In ceea ce priveste Parteneriatul Public Privat (PPP), este neclar de ce ar fi nevoie de FSDI, o entitate care nu este privata ci publica. Asta lasand la o parte faptul ca pana in prezent nu a existat nici macar un singur proiect de succes de tip PPP.

 

Asadar, FSDI va avea nevoie de patru echipe cu patru specializari diferite. In viata reala, un asemenea fond de investitii nu exista. Fiecare din aceste patru specializari atrag oameni cu competente si talente diferite. In afara de faptul ca patru echipe atat de diferite vor duce la costuri de management extrem de mari, politizarea asteptata a conducerii FSDI este probabil sa genereze investitii de calitate slaba care sa aduca pierderi investitorilor, adica cetatenilor romani. In lumea reala, daca o echipa de investitori profesionisti ar vrea sa ridice bani de la investitori privati pentru a construi un fond de investitii si le-ar propune investitorilor un concept atat de tulbure ca al FSDI, sansele lor de a ridica banii doriti ar fi egale cu zero.

In continuare, ni se spune ca lipsa unui investitor cu bani publici de felul mentionat mai sus constituie o situatie extraordinara a carei reglementare nu mai poate fi amanata , impunandu-se adoptarea de masuri imediate pe calea ordonantei de urgenta. Per a contrario, rezulta ca pana acum am fost intr-o situatie de avarie, de natura sa aiba efecte grave asupra economiei. E hilar ca PSD a fost la putere direct sau prin interpusi timp de 21 de ani din ultimii aproape 29 care au trecut de la Revolutie dar nu pare sa fi realizat decat acum cat de grava este lipsa FSDI. Cum se descurca oare tarile care nu detin un asemenea fond suveran?

Autorii proiectului FSDI sunt extrem de preocupati sa sublinieze ca acest fond va face investitii “care indeplinesc criteriile economice si cerintele de clasificare in afara conturilor guvernamentale potrivit metodologiei UE”. In clar, aceasta ar presupune ca FSDI sa functioneze independent de influenta politica si sa faca acele investitii pe care le-ar face si un investitor privat. Daca nu ar fi asa, atunci investitiile FSDI ar fi vazute de fapt ca fiind investitii facute de Statul Roman, ar fi automat luate in considerare la calculul deficitului bugetar si, cel mai grav, ar putea fi incadrate ca ajutor de stat pentru companiile respective, ceea ce ar presupune aprobarea Comisiei Europene.

Cum ar urma sa fie condus FSDI? Conform proiectului de OUG, Statul Roman ar urma sa fie 100% actionar al FSDI pe toata durata de viata a acestuia. Consiliul de Supraveghere al FSDI este format din 9 membri, din care doi reprezentanti ai autoritatii tutelare si respectiv al Ministerului Finantelor. Primii membri ai Consiliului de Supraveghere se numesc temporar pe o perioada care sa nu depaseasca 18 luni, perioada in care autoritatea tutelara are sarcina sa recruteze membrii Consiliului de supraveghere pentru un mandat de 9 ani, folosind eventual serviciile unei firme de recrutare. In Nota de Fundamentare a OUG ni se sugereaza ca acest mod de organizare urmareste imbunatatirea activitatii companiilor la care FSDI este actionar, astfel incat acestea sa indeplineasca criteriile economice si de guvernanta pentru a putea fi listate la Bursa de Valori Bucuresti. Din pacate, ideea nu este reluata in mod specific si in textul proiectului de OUG.

Conform Proiectului de OUG, FSDI poate instraina actiuni ale firmelor detinute in portofoliu si se poate deduce ca firmele din portofoliul FSDI ar putea sa se finanteze intre ele. Cumpararile si vanzarile de active si actiuni ar urma sa se faca in conformitate cu strategia FSDI si prin decizia Consiliului de Supraveghere. Curtea de Conturi nu pare sa aiba jurisdictie asupra FSDI si singurul control public asupra activitatii FSDI este prin intermediul celor doi reprezentanti ai autoritatii tutelare si respectiv Ministerului Finantelor intr-un Consiliu de Supraveghere format din noua membri. Textul proiectului de OUG prevede in mod explicit ca regulile de guvernanta corporativa cunoscute sub sintagma populara “management privat la Stat” nu se aplica FSDI sau companiilor in care detine actiuni. Care va sa zica, liber la politizarea managementului de la FSDI pana la ultima companie din portofoliu.

In ce ar urma sa investeasca FSDI? Proiectul de OUG nu precizeaza care ar fi obiectivele de investitii prioritare, dar gasim aceasta informatie in Programul de Guvernare 2017-2020 al coalitiei PSD-ALDE. Este vorba despre:

- capitalizarea unor firme precum Tarom, CFR, Santierul Naval Constanta, C.E.C., Nuclearelectrica

- constructia unui spital republican si a 8 spitale regionale, investitii cu o valoare totala estimata de 3,5 mld EUR

- constructia de autostrazi si cai ferate rapide, avand prioritate autostrazile care nu pot fi finalizate sau demarate din fonduri europene pana in 2020

industria de armament, prin extinderea capacitatilor fabricilor existente

Sa analizam cateva din aceste obiective de investitii.

- Tarom (pierdere la 31.12.2017 de 172 mil RON) este departe de a fi o tinta viabila in care un investitor privat ar investi pe criterii economice. Investitia FSDI ar putea fi socotita o cale ocolita pentru un ajutor de stat.

- CFR Marfa (pierdere 157 mil RON la 31.12.2017) ar fi un caz si mai evident de ajutor de stat mascat - CFR Marfa a beneficiat deja de un ajutor de stat (prin transformarea datoriei sale catre Stat in actiuni). Pentru ajutorul de stat functioneaza principiul “o data, ultima data” - asadar daca o firma reintra in dificultate dupa ce a primit un ajutor de stat, nu mai poate primi un al doilea ajutor de stat si trebuie fie sa se redreseze (singura sau cu un investitor privat), fie sa intre in faliment si sa fie lichidata.

- Santierul Naval Constanta este o firma privata care produce vapoare ce pot fi un mod uzual finantate cu credit bancar - e neclar ce rol ar avea o majorare de capital venita de la FSDI.

- CEC ar putea sa ridice capital proaspat prin listare la Bursa. Este neclar de ce FSDI s-ar substitui investitorilor privati. In acest caz, este probabil ca si Statul Roman ar putea majora capitalul social atat timp cat investitia satisface testul investitorului privat prudent (genereaza un randament la capital la nivelul pietei).

- Nuclearelectrica - profitabila, are nevoie de capital pentru modernizare si extindere dar multe institutii financiare nu ofera nici capital si nici credite pentru activitatile nucleare. Daca investitia satisface testul investitorului privat prudent, Statul Roman ar putea investi direct, fara a fi nevoie de FSDI.

- Spitalul republican si 8 spitale regionale - este greu de inteles cum ar putea aceste investitii sa fie profitabile, adica eligibile pentru o investitie facuta de FSDI. Spitalele publice nu sunt generatoare de profit, ele sunt finantate de la bugetul de stat. Statul Roman, ca reprezentantul interesului public, ar fi investitorul natural in asemenea obiective. In schimb, daca FSDI ar investi in active neprofitabile, ar incalca propriul sau act constitutive, iar investitia ar fi considerata ca fiind facuta de o entitate a Statului si probabil adunata la deficitul bugetar.

- Autostrazi si cai ferate rapide (se presupune ca in cadrul unor proiecte de tip Parteneriat Public-Privat) - in primul rand, marile proiecte de infrastructura au la dispozitie fonduri europene uriase, care nu asteapta decat proiecte mature pentru a fi trase. Resursele nationale ar trebui directionate catre acele proiecte pentru care NU exista finantare europeana.

In al doilea rand, se poate presupune ca resursele FSDI ar veni sa suplimenteze resursele de investitii pe care le-ar putea aloca Statul Roman (desigur, presupunand ca investitiile FSDI nu vor fi adunate la deficitul bugetar). De unde ar putea FSDI sa genereze resurse mai mari decat echivalentul dividendelor actuale? Se poate presupune ca din imprumuturi garantate cu actiunile unora dintre companiile pe care le are in portofoliu.

- Industria de armament - din nou, aceasta este o investitie de interes public, aparent destinata in principal pentru inzestrarea Armatei Romane. Este foarte neclar daca aceste investitii ar putea fi profitabile. In concluzie, conceptul propus pentru FSDI ofera motive serioase de ingrijorare:

Un portofoliu enorm de active care apartin cetatenilor Romaniei este pus sub conducerea unei echipe restranse de numai 9 oameni, care au autonomie deplina in gestionarea acestui portofoliu. Primul Consiliu de Supraveghere este numit de autoritatea tutelara (deci politic) si are un mandat temporar de pana la un an si jumatate, adica pana in preajma alegerilor parlamentare din decembrie 2020, perioada in care capacitatea lor de a executa ordinele politice primite va fi testata suficient. Cine nu executa cum se cuvine ordinele primite poate fi sigur ca nu va face parte din echipa care va fi selectata cu mandat de 9 ani, iar asta este suficient pentru a asigura un Consiliu de Supraveghere obedient actualei majoritati. Nu exista nici o garantie cu privire la selectia unei echipe de profesionisti pentru mandatul de 9 ani. Precizarea conform careia autoritatea tutelara poate angaja o firma de recrutare pare mai degraba o ironie. Modul in care ministrii numiti de actuala majoritate au numit conducerile companiilor de stat nu ne lasa nici o speranta cu privire la prioritatea acordata competentei in selectia membrilor temporari sau definitivi al Consiliului de Supraveghere.

Este eliminata obligatia de a respecta pana si bruma de principii de guvernanta corporativa prevazute de Ordonanta 109, ceea ce inseamna ca, in conditiile unui Consiliu de supraveghere numit pe criterii politice (si care va alege, la randul sau, in Directorat tot pe criterii politice) cele mai valoroase companii de stat vor fi la randul lor populate cu manageri numiti tot pe criterii politice. In mod sistematic competenta este evacuata din companiile de stat, fiind inlocuita cu loialitatea catre persoane si grupuri de interese obscure. Lipsa de jurisdictie a Curtii de Conturi si lipsa oricarui control parlamentar sau a altor institutii independente consfinteste “privatizarea” de facto a companiilor controlate de stat in beneficiul grupului de interese care astazi conduce Romania. Este oare legitim ca o conducerea aleasa pe criterii politice sa se transforme intr-un cvasi-guvern paralel pe perioada a mai bine de doua cicluri electorale? De ce nu se face o selectie transparenta a unei firme internationale de management de fonduri, care sa administreze acest patrimoniu, asa cum s-a facut de exemplu la Fondul Proprietatea?

In textul OUG nu exista nici o obligatie a conducerii FSDI sa listeze companiile majoritar de stat, desi aceasta ar aduce un plus de transparenta absolut necesara in situatia acestor firme

Conducerea FSDI poate vinde, cumpara sau gaja patrimoniul administrat. Daca, de exemplu, FSDI vrea sa contracteze un credit de 1 miliard de euro garantat cu actiuni la Hidroelectrica sau Romgaz si apoi, datorita investitiilor proaste, datoria nu poate fi rambursata, iar garantia este executata de creditori, cine raspunde pentru pierderea detinerii in Hidroelectrica?

Structura de comanda instituita prin FSDI face ca alocarea de capital la firmele din portofoliu sa fie integral sub controlul conducerii politice a FSDI, inclusiv investitiile proprii pentru dezvoltare si mentenanta. Firmele din portofoliul FSDI reprezinta osatura sistemului energetic national. Putem lasa la dispozitia unei echipe de 9 oameni numiti politic politica de investitii a Hidroelectrica, Electrica, Romgaz? De altfel, intreaga viziune a FSDI pare sa priveasca aceste companii de utilitati ca pe o sursa de cash pentru o serie de investitii cu rentabilitate mai mult sau mai putin evidenta. Totusi, aceste companii nu au propriile lor nevoi de investitii?

Prin posibilitatea ca firmele din portofoliu sa se finanteze intre ele, rezulta ca este posibil ca intregul excedent de cash al unor firme care produc lichiditate abundenta (Hidroelectrica sau Electrica) sa fie folosit in mod netransparent pentru investitii cu rentabilitate indoielnica (vezi exemplele Tarom sau CFR Marfa), ceea ce poate insemna reducerea drastica a dividendelor. Practic, singurul element de siguranta ramas in ceea ce priveste dividendele este obligatia firmelor majoritar de stat de a distribui minimum 50% din profitul net ca dividend. Dar daca si profitul net scade ca efect al unui management numit politic, corupt si incompetent, scaderea dividendelor poate fi abrupta, cu consecinta scaderii substantiale a pretului actiunilor, scaderii valorii portofoliilor fondurilor de pensii, scaderii lichiditatii Bursei, plecarii investitorilor straini de pe piata de capital din Romania si posibila intrare intr-un cerc vicios de scaderi.

Cele patru categorii de tinte de investitii pentru FSDI mentionate in proiectul de OUG sunt de fapt o perdea de fum, daca ne uitam care sunt de fapt obiectivele de investitii pentru FSDI mentionate in Programul de Guvernare 2017-2020. Se poate vedea cu usurinta ca FSDI este de fapt un vehicul pentru ajutoare de stat mascate si o solutie de ocolire a limitelor de deficit bugetar la care Romania s-a angajat in UE. Este greu de crezut ca acest camuflaj poate sa reziste prea mult timp la confruntarea cu criteriile UE de calcul a deficitului bugetar.

Pentru a accesa website-ul cu articolul lui Claudiu Vrinceanu, click aici!