Monitorizarea seismică poate fi gândită încă din etapa de concepție a unei clădiri, și nu adăugată ulterior ca soluție de compromis, spune Mihai Dragomir, Vicepreședintele Asociației Profesionale pentru Monitorizarea Geotehnică și Structurală (APMGS) și General Manager al Allied Engineers. Într-un nou interviu în cadrul campaniei "Vocea membrului APMGS", specialistul explică modul în care integrarea monitorizării seismice și structurale încă din faza de proiectare oferă un avantaj decisiv în gestionarea riscului seismic. Datele obținute prin instrumentare furnizează o imagine obiectivă asupra comportării reale a clădirilor la cutremur, completând și depășind limitele evaluărilor bazate exclusiv pe inspecții vizuale sau pe modele de calcul idealizate. Experiența acumulată în proiecte complexe, inclusiv în cazul clădirilor înalte, arată că amplasarea corectă a senzorilor și exploatarea coerentă a sistemelor de monitorizare conduc la decizii mai rapide și mai bine fundamentate după un eveniment seismic.
- Ce înseamnă monitorizarea (geotehnică/ structurală) pentru dumneavoastră?
- Monitorizarea seismică a structurii de rezistență a unei construcții înseamnă măsurarea, în timp real, a modului în care clădirea reacționează la cutremure, prin înregistrarea accelerațiilor. Pe baza acestora, printr-un proces de post-procesare analitică, se determină deplasările și drifturile în puncte-cheie ale structurii. Acesta nu este doar un proces tehnic, ci un instrument de decizie. La Sensall Seismic, folosim aceste date pentru a furniza o imagine obiectivă asupra comportării reale a clădirii, cu utilitate directă și esențială în evaluarea siguranței structurale pentru reocuparea clădirii post-cutremur.
În locul unor evaluări bazate exclusiv pe inspecții vizuale și pe modele de calcul idealizate, care nu surprind cu precizie comportamentul real al clădirii din timpul cutremurului, instrumentarea seismică permite identificarea rapidă a zonelor potențial afectate și excluderea celor care nu necesită investigații invazive. Rezultatul este reducerea semnificativă a timpilor de indisponibilitate și a costurilor asociate după evenimente seismice.
- Care este proiectul din care ați învățat cel mai mult și care a fost "lecția-cheie"?
- Proiectul care ne-a învățat cel mai mult a fost instrumentarea seismică a unui turn de birouri de peste 120 m din București, proiectat în cadrul biroului nostru, Allied Engineers. A fost un proiect complex, pentru că am integrat încă din faza de proiectare soluția de monitorizare seismică, nu ca pe un "add-on" ulterior, ci ca parte din proiect.
Am stabilit poziția senzorilor strict pe criterii structurale, pentru a obține informații cât mai precise despre comportarea reală a clădirii la cutremur. Sistemul a inclus șapte senzori amplasați strategic: la nivelul radierului, la cota zero a clădirii, patru senzori distribuiți echidistant pe înălțimea clădirii, inclusiv la ultimul nivel, plus un senzor excentric la terasă. Astfel, putem surprinde la cutremur și efectele modurilor superioare de vibrație și ale torsiunii generale, de ansamblu a clădirii.
Lecția-cheie a fost că un sistem de monitorizare seismică poate fi gândit încă din faza de proiectare a construcției. Când instrumentarea este integrată din start, costurile sunt mai mici, implementarea este mai simplă, iar calitatea datelor obținute este incomparabil mai bună.
- Ce mesaj ai pentru autorități sau colegii din domeniu privind implementarea și bugetarea UCT?
- Mesajul meu este simplu: instrumentarea seismică trebuie tratată ca parte integrantă a proiectului tehnic, nu ca o opțiune ulterioară. Proiectarea sistemului de monitorizare, implementarea acestuia și exploatarea în timp trebuie incluse încă din faza de deviz general al investiției, la fel ca structura, instalațiile sau finisajele.
În România, cadrul normativ și legislativ prevede deja obligația de instrumentare pentru clădirile înalte și pentru cele cu suprafețe desfășurate mari. Aplicarea consecventă și unitară a acestor cerințe nu ar însemna doar conformare legală, ci un pas real către modernizarea managementului riscului seismic.
Este esențial ca Inspectoratul de Stat în Construcții să continue verificarea implementării cerințelor privind instrumentarea seismică, așa cum o face deja la recepția construcțiilor noi, dar să acorde o atenție mult mai mare și clădirilor existente, unde instrumentarea este adesea tratată formal sau incomplet. De asemenea, verificarea nu ar trebui să vizeze doar existența sistemelor în documentații și la recepție, ci mai ales funcționalitatea reală, întreținerea și operarea lor corectă în timp.
Mai multe clădiri monitorizate înseamnă mai puțină incertitudine după un cutremur, decizii mai rapide și, în final, siguranță mai mare pentru ocupanți și investitori.
- Care sunt indicatorii esențiali post-seism pentru decizia rapidă de reocupare?
- După un cutremur moderat sau sever, este de așteptat ca IGSU și ISC să solicite, în vederea reocupării, un punct de vedere de la un expert tehnic privind starea structurii de rezistență, pentru toate clădirile la care se constată degradări, inclusiv la elemente nestructurale. Acest lucru se leagă de obligațiile de urmărire a comportării în exploatare și de evaluare după evenimente deosebite, prevăzute de cadrul normativ din România.
În acest context, instrumentarea seismică devine esențială pentru o decizie rapidă de reocupare, pentru că transformă opinia expertului dintr-una bazată preponderent pe observații vizuale într-una fundamentată pe indicatori măsurați. Utilizând accelerogramele înregistrate se pot determina:
• drifturile maxime și reziduale între niveluri, indicatori-cheie folosiți internațional pentru estimarea stării de avarie și a posibilității de reocupare;
• accelerațiile la nivelul planșeelor, relevante pentru evaluarea degradărilor unor elemente nestructurale și a unor instalații sau echipamente speciale;
• torsiunea și distribuția pe înălțime a răspunsului, care arată dacă există comportări neașteptate față de modelul de calcul;
• eventual, modificări ale perioadelor proprii față de valorile pre-seism, ca indicator de pierdere de rigiditate.
Coroborarea acestor date cu inspecția în teren și cu criteriile de performanță din codurile de proiectare permite expertului tehnic să evalueze mult mai fundamentat și semnificativ mai rapid starea de siguranță structurală a clădirii și gradul de afectare al acesteia. Pe baza acestei evaluări, autoritățile competente pot lua imediat decizia privind condițiile de utilizare în continuare a clădirii, inclusiv restricționarea sau permiterea reocupării, reducând semnificativ timpul de indisponibilitate și incertitudinea deciziei.
