După mai bine de un deceniu și jumătate de finanțări europene consistente, infrastructura de apă și canalizare din România continuă să fie marcată de decalaje majore, iar presiunile vor crește în viitor. Privit retrospectiv, sectorul apei a fost unul dintre principalii beneficiari ai fondurilor europene, în special pentru a susține conformarea la obligațiile asumate prin Tratatul de Aderare. În perioada 2014-2020, prin Programul Operațional Infrastructură Mare (POIM), România a utilizat aproximativ 1,1 miliarde euro dintr-o alocare de 1,5 miliarde euro, direcționând investițiile în special către aglomerările urbane mari. Ulterior, prin Programul Dezvoltare Durabilă (PDD) 2021-2027, contractarea a depășit 5,2 miliarde euro, iar împreună cu fondurile din POIM și PNRR, totalul ajunge la peste 8,7 miliarde euro. Cu toate acestea, dimensiunea reală a necesarului de investiții - peste 30 miliarde euro, de unde rezultă un deficit de finanțare de peste 21 miliarde euro - evidențiază o problemă de fond: nu lipsa proiectelor sau a capacității de absorbție, ci o discrepanță structurală între obligații și resurse. În acest context, "fazarea" proiectelor - adică derularea lor pe mai multe exerciții financiare - nu reprezintă o excepție, ci regula unui model investițional în care un proiect regional complet poate dura între 10 și 15 ani.
Din perspectiva conectării populației, România prezintă un contrast evident între mediul urban și cel rural. În orașe, gradul de racordare la rețelele de apă se apropie de 99%, în timp ce în mediul rural acesta rămâne la circa 49%. Obiectivul de 90% conectare până în 2030, asumat la nivel internațional, este realist doar parțial. Atingerea unei rate apropiate de 100% presupune extinderea rețelelor, dar și conformarea aglomerărilor între 2.000 și 10.000 de locuitori echivalenți (l.e.), unde România înregistrează întârzieri semnificative. Mai mult, noile reglementări europene extind obligațiile și către localități mai mici, de peste 1.000 l.e., și introduc cerințe suplimentare - tratamente avansate pentru eliminarea nutrienților și micropoluanților, monitorizări extinse și ținte de neutralitate energetică. Aceste evoluții amplifică presiunea asupra unui sector deja subfinanțat.
O dimensiune insuficient discutată a acestor investiții este gradul efectiv de utilizare a infrastructurii. În multe cazuri, rețelele sunt construite, dar rămân parțial nefolosite din cauza lipsei racordărilor la nivel de gospodărie. Motivele sunt variate: costurile suportate de proprietari, lucrările necesare în curți, inerția comportamentală sau percepția că sursele individuale sunt suficiente. Această situație mută accentul analizei de la indicatorii tradiționali - kilometri de rețea construiți - către un indicator mult mai relevant: rata reală de conectare. Fără politici publice care să stimuleze racordarea, există riscul ca o parte semnificativă a investițiilor să rămână subutilizate, chiar dacă infrastructura există.
Schimbarea de paradigmă: de la conformare la reziliență
Dacă până recent investițiile erau ghidate predominant de necesitatea conformării la directivele europene de mediu, contextul actual modifică prioritățile. Schimbările climatice introduc o nouă dimensiune: reziliența infrastructurii. România se confruntă simultan cu riscuri de secetă - mai ales în regiuni precum Dobrogea sau bazinul Prut-Bârlad - și cu riscuri ridicate de inundații. În plus, se estimează scăderi ale debitelor râurilor de peste 8% în anumite bazine hidrografice. În aceste condiții, infrastructura de apă este recunoscută drept una critică, ceea ce implică obligații suplimentare privind securitatea operațională, redundanța și continuitatea serviciilor. Investițiile nu mai vizează doar extinderea sau modernizarea, ci capacitatea sistemelor de a funcționa în condiții extreme. Această schimbare de paradigmă impune și o regândire a finanțării: digitalizare, sisteme de monitorizare în timp real, interoperabilitate și mecanisme financiare dedicate adaptării climatice devin esențiale.
În contextul presiunii crescânde asupra resurselor de apă, reutilizarea apei epurate devine o soluție strategică, mai ales pentru agricultură. Cu toate acestea, în România gradul de acceptare publică rămâne redus. Proiectul-pilot de la Buzău, aflat în fază de prefezabilitate, ar putea deveni un model de implementare, integrând standardele europene stricte privind calitatea și managementul riscurilor. La nivel european, se conturează principiul "water efficiency first", care prioritizează reducerea pierderilor, reutilizarea și optimizarea consumului înaintea dezvoltării de noi surse. Aplicarea acestui principiu necesită însă investiții consistente în digitalizare, contorizare inteligentă și modernizarea rețelelor.
Pierderile din rețelele de apă ajung la 50% din consumul total
Pierderile de apă din rețelele de distribuție rămân una dintre cele mai sensibile probleme ale sectorului de utilități din România, atât din perspectivă economică, cât și în contextul presiunilor tot mai mari asupra resurselor de apă. Datele furnizate de operatorii regionali relevă o imagine eterogenă: de la procente apropiate de bunele practici europene, până la niveluri care indică încă vulnerabilități structurale majore. La nivel național, media pierderilor de apă se situează în jurul valorii de 50%, potrivit analizelor de benchmarking din sector. În acest context, performanțele operatorilor variază considerabil, dar tendința generală este una de reducere graduală. Potrivit managerilor operatorilor regionali, pierderile nu pot fi eliminate complet, ci doar optimizate până la un prag sustenabil, în general considerat sub 20-25% în sistemele performante.
Datele furnizate de marii operatori arată că majoritatea pierderilor se încadrează într-un interval de 30-40%. La Apa Canal Galați, pierderile sunt de 38%, în timp ce Apă-Canal Ilfov raportează aproximativ 30%. APAVITAL SA Iași se confruntă cu un nivel de circa 40%, echivalentul a 25,5 milioane mc anual, Compania de Apă (CA) Oltenia înregistrează 37,2%, iar CA Arad a coborât la 35,5% în 2025. Sub acest prag se situează operatori precum Aquatim (sub 30%) sau CA Arieș (32,52%). În zona performanței ridicate, CA Buzău (27,52%) și CA Someș (25,28%) se apropie deja de țintele europene.
Pe baza datelor raportate de operatorii analizați, nivelul mediu al pierderilor de apă se situează în jurul valorii de 33%, ceea ce indică o performanță semnificativ mai bună comparativ cu media națională estimată la aproximativ 50% în studiile de benchmarking. Acest rezultat trebuie însă interpretat cu prudență, întrucât eșantionul include în principal companii care au beneficiat de investiții consistente în modernizarea infrastructurii și digitalizare. Chiar și în aceste condiții, diferența față de nivelurile considerate optime la nivel european, de circa 20-25%, rămâne relevantă, evidențiind necesitatea continuării investițiilor și a măsurilor de eficientizare la scară largă.
Aproape toți operatorii au stabilit obiective clare de reducere a pierderilor, majoritatea vizând atingerea unui nivel de circa 20-25% până în 2028-2029: Ilfov (reducere de la 30% la 20%), Iași (până la 20% în 2029), Oltenia (de la 37,2% la 23,5%), Arieș (de la 34,6% la 28,6% în intervalul 2024-2028) și Arad (sub 30% pe termen mediu). Aceste ținte reflectă atât presiunea reglementărilor, cât și necesitatea creșterii eficienței economice într-un sector dependent de investiții masive.
Digitalizarea serviciilor de apă: de la reacție la predicție
În contextul în care reducerea pierderilor din rețelele de apă și canalizare devine o prioritate strategică pentru operatori, digitalizarea apare nu doar ca un instrument de suport, ci ca o condiție esențială pentru atingerea acestui obiectiv. Monitorizarea în timp real, analiza avansată a datelor și automatizarea proceselor permit identificarea rapidă a consumurilor anormale și a avariilor, transformând modul tradițional de operare într-unul proactiv, bazat pe prevenție și optimizare continuă. Unul dintre cele mai clare puncte de convergență între operatori este accentul pus pe reducerea pierderilor de apă (NRW - non-revenue water). Digitalizarea devine instrumentul principal pentru atingerea acestui obiectiv, atât din motive economice, cât și de sustenabilitate. Soluțiile sunt variate: de la senzori de presiune și debitmetre pentru sectorizarea rețelelor (Apă-Canal Ilfov), la loggere acustice pentru detectarea scurgerilor (CA Buzău) sau platforme software dedicate (APAVITAL SA Iași). Un pas suplimentar este făcut de operatorul din Iași, care implementează o aplicație de tip "Digital Twin", capabilă să simuleze în timp real comportamentul rețelei și să identifice rapid zonele cu pierderi. Această abordare indică o schimbare de paradigmă: de la identificarea avariilor după apariție, la anticiparea lor pe baza modelelor digitale și a analizei predictive.
Transformarea digitală a sectorului de apă din România a depășit, astfel, stadiul de tendință și devine necesitate operațională. Declarațiile convergente ale operatorilor regionali indică o schimbare structurală: infrastructura fizică - rețele, stații, conducte - este dublată de o infrastructură invizibilă, bazată pe date, senzori și algoritmi. În acest nou model, eficiența nu mai este determinată doar de investiții în conducte, ci de capacitatea de a colecta, integra și interpreta informația în timp real.
Pentru compania Apa Canal Galați SA, digitalizarea reprezintă "coloana vertebrală a eficienței operaționale", în care integrarea sistemelor SCADA și GIS nu mai este un avantaj competitiv, ci o condiție de funcționare eficientă, după cum subliniază directorul general Aurel Condurache. Monitorizarea în timp real a debitelor, presiunilor și parametrilor de calitate permite trecerea de la intervenții reactive la mentenanță predictivă, reducând atât pierderile de apă, cât și consumurile energetice. Aceeași direcție este confirmată și de Compania de Apă Arad, unde SCADA și GIS sunt deja instrumente esențiale pentru supravegherea operațiunilor și planificarea intervențiilor. Dincolo de controlul tehnic, aceste sisteme devin suport pentru decizii strategice, contribuind la optimizarea costurilor și la conformarea cu cerințele de reglementare tot mai stricte. În cazul Apă-Canal Ilfov, digitalizarea este dusă la un nivel superior prin dezvoltarea unei arhitecturi integrate: SCADA central și regional, interoperabilitate între sisteme și chiar un centru de recuperare a datelor (Disaster Recovery Center), semn că infrastructura digitală este tratată cu aceeași importanță ca cea fizică.
Contorizarea inteligentă, interfața directă cu utilizatorul
Dacă SCADA și GIS sunt "creierul" sistemului, contorizarea inteligentă devine interfața directă cu utilizatorul. Majoritatea operatorilor analizează sau implementează deja astfel de soluții, cu beneficii certe: eliminarea erorilor de citire, monitorizare în timp real și detectarea consumurilor anormale. La Galați, introducerea contoarelor cu citire la distanță transformă relația cu clientul într-un "parteneriat activ", iar proiectul pilot AMR planificat pentru 2026 promite citiri automate și alerte în caz de pierderi. În Ilfov, digitalizarea presupune instalarea a mii de contoare inteligente și dezvoltarea unei platforme MDM pentru gestionarea datelor, în timp ce la Arad au fost deja montate peste 42.000 de astfel de dispozitive. Compania de Apă Buzău se află la jumătatea unui program ambițios, cu obiectiv de acoperire totală până în 2028, iar Compania de Apă Arieș mizează pe tehnologia NB-IoT pentru transmiterea directă a datelor către dispecerat. În paralel, APAVITAL Iași și Compania de Apă Someș integrează citirea automată direct în sistemele de facturare, reducând intervenția umană și costurile asociate.
Dincolo de tehnologie, miza reală a digitalizării este transformarea datelor în resursă strategică. Cătălin Marian Drăgilă, directorul general al companiei Apă-Canal Ilfov, vorbește explicit despre o "sursă unică de adevăr", o platformă care centralizează volume mari de date și le transformă în informații utile pentru decizie. Același principiu este evidențiat și de av. Alin Ionuț Șuiu, directorul general al CA Oltenia, unde digitalizarea este văzută ca o oportunitate de a integra și valorifica datele în procesele organizaționale. Această evoluție schimbă profund modul de operare al companiilor de apă: din operatori tehnici, aceștia devin organizații orientate pe date, capabile să optimizeze procese, să prevadă riscuri și să îmbunătățească relația cu utilizatorii.
Un alt element relevant este trecerea de la proiecte izolate la ecosisteme digitale integrate. Dacă inițial digitalizarea a însemnat introducerea unor sisteme punctuale (SCADA, contoare inteligente), în prezent operatorii urmăresc interoperabilitatea și centralizarea. Exemplele sunt multiple: integrarea tuturor sistemelor SCADA într-un dispecerat central la CA Arieș, dezvoltarea platformelor regionale și centrale la Apă-Canal Ilfov sau interconectarea sistemelor ERP, GIS și SCADA la APAVITAL SA Iași. Aceste inițiative arată că viitorul nu aparține soluțiilor individuale, ci platformelor integrate.
În concluzie, din analiza direcțiilor asumate de operatorii regionali devine evident că digitalizarea nu mai este o opțiune, ci un standard operațional. Investițiile în tehnologii smart sunt motivate simultan de presiunea reglementărilor, de necesitatea reducerii pierderilor și de cerințele tot mai ridicate ale utilizatorilor.
Sectorul apei, sub presiune: costuri în creștere, investiții întârziate și riscuri climatice
Operatorii regionali de apă și canalizare din România traversează una dintre cele mai complicate perioade din ultimele decenii, marcată de suprapunerea mai multor crize - economică, energetică, climatică și de resurse umane. Dincolo de particularitățile locale, radiografia realizată prin punctele de vedere ale mai multor directori generali din sector conturează o imagine coerentă: un domeniu esențial, dar tensionat structural, în care echilibrul dintre costuri, investiții și accesibilitatea serviciilor devine tot mai dificil de menținut.
Creșterea accelerată a costurilor, în special a celor cu energia electrică, este unanim indicată drept cea mai acută problemă. Sistemele de captare, tratare, pompare și epurare sunt mari consumatoare de energie, ceea ce face ca volatilitatea prețurilor să afecteze direct sustenabilitatea financiară a operatorilor. Aurel Condurache, directorul general al companiei Apa Canal Galați, subliniază că energia reprezintă o componentă majoră în exploatarea sistemelor, iar fluctuațiile de preț au impact imediat asupra bugetelor. În același sens, Gheorghe-Vasile Borha (managerul CA Arad) și Cătălin Marian Drăgilă (directorul Apă-Canal Ilfov) atrag atenția asupra presiunii suplimentare generate de scumpirea combustibililor, materialelor și substanțelor chimice.
În paralel cu creșterea costurilor, operatorii sunt constrânși de necesitatea menținerii unor tarife suportabile pentru populație. Apa este un serviciu esențial, iar orice majorare generează reacții publice și presiuni politice.
Birocrația și achizițiile publice, frâne majore ale investițiilor
O problemă structurală majoră rămâne starea infrastructurii. Multe rețele sunt vechi, subdimensionate sau tehnic depășite, ceea ce generează pierderi semnificative de apă și costuri ridicate de mentenanță. Dr. ing. Ilie Vlaicu, directorul general al Aquatim SA și președintele ARA, evidențiază frecvența ridicată a avariilor, în timp ce Mihail Doruș (APAVITAL Iași) atrage atenția asupra pierderilor din rețelele vechi. Modernizarea acestora necesită investiții consistente și pe termen lung, imposibil de susținut exclusiv din resurse proprii. Fondurile europene rămân principalul motor al dezvoltării, însă implementarea proiectelor este departe de a fi liniară.
Un alt punct comun în discursul operatorilor îl reprezintă dificultățile legate de implementarea proiectelor. Procedurile de achiziții publice, obținerea avizelor și contestațiile frecvente pot întârzia investițiile ani de zile. Dr. Mihail Doruș vorbește despre "inerția instituțională" și nerespectarea termenelor de avizare, iar Alin Ionuț Șuiu (CA Oltenia) critică legislația care permite blocarea proiectelor prin contestații prelungite. În același timp, Simona Săvulescu - directorul general al CA Buzău - semnalează suprapunerea lucrărilor cu alte proiecte publice și dificultățile în obținerea avizelor tehnice, inclusiv din zona energetică. Toate acestea au ca rezultat decalaje semnificative între planificare și execuție, creșterea costurilor și erodarea încrederii publice.
Criza forței de muncă și schimbările climatice, vulnerabilități sistemice
Deficitul de personal calificat este o altă problemă recurentă. Operatorii întâmpină dificultăți în atragerea și menținerea specialiștilor, în special în domenii tehnice precum ingineria, automatizările, mentenanța sau IT-ul. Ionuț Bogdan Bobic (CA Arieș) evidențiază impactul limitărilor salariale impuse de legislația fiscal-bugetară, care reduc competitivitatea sectorului pe piața muncii. Aproximativ o treime dintre angajați sunt plătiți la nivelul salariului minim sau aproape de acesta. În plus, digitalizarea aduce nevoi noi - specialiști în SCADA, modelare hidraulică sau IT - greu de acoperit în condițiile actuale. Migrația forței de muncă și concurența altor industrii accentuează problema.
Pe lângă dificultățile economice și administrative, sectorul se confruntă tot mai mult cu efectele schimbărilor climatice. Seceta prelungită reduce disponibilitatea resurselor de apă, în timp ce episoadele de precipitații intense afectează calitatea apei brute.
Privind în ansamblu, sectorul de apă și canalizare din România se află la granița dintre două etape: una dominată de extindere și una orientată spre performanță. Dacă prima a fost susținută masiv de fonduri europene, a doua va depinde în mod decisiv de capacitatea operatorilor de a deveni mai eficienți, mai digitalizați și mai sustenabili financiar. În următorii 3-5 ani, succesul nu va mai fi definit doar de kilometrii de rețea construiți, ci de modul în care această infrastructură este administrată. Într-un sector supus simultan presiunilor de reglementare, financiare și climatice, adaptarea rapidă nu mai este un avantaj, ci o condiție de supraviețuire.
Oportunități și presiuni pentru furnizorii de tubulatură și sisteme pentru apă
Pentru producătorii și furnizorii de tubulatură, țevi, pompe și echipamente pentru apă, actualul ciclu investițional reprezintă simultan o oportunitate majoră și o sursă de risc structural. Pe de o parte, piața este susținută de un val consistent de investiții publice și de nevoia accelerată de modernizare a infrastructurii: la nivel european, piața echipamentelor pentru infrastructura de apă (conducte, pompe, valve) este estimată la peste 123 miliarde dolari în 2026, cu creștere constantă până la circa 171 miliarde dolari în 2035, iar segmentul pompelor de apă depășește 20 miliarde dolari anual în Europa, fiind alimentat direct de programele de reabilitare a rețelelor și de cerințele de eficiență energetică.
În România, unde necesarul de investiții depășește 30 miliarde euro, furnizorii beneficiază de un pipeline solid de proiecte pe termen lung, inclusiv în zona rurală, epurare avansată și digitalizare. Pe de altă parte, modelul investițional bazat pe fonduri europene introduce volatilitate și dependență ridicată de ciclurile bugetare: întârzierile în achiziții, contestațiile și "fazarea" proiectelor pot genera discontinuități în comenzi și presiuni asupra cash-flow-ului. În plus, creșterea cerințelor tehnice - eficiență energetică, soluții smart, digital twin - obligă companiile să investească în inovație și să își adapteze portofoliile, într-un context în care competiția este dominată de jucători globali puternici. Un alt risc este legat de schimbarea criteriilor de evaluare a investițiilor: accentul se mută de la volume (km de rețea) la performanță (pierderi, consum energetic), ceea ce favorizează soluțiile integrate și furnizorii capabili să ofere servicii complete, nu doar produse. În același timp, presiunile climatice și obiectivele de reducere a pierderilor creează oportunități semnificative în zona tehnologiilor inteligente, unde digitalizarea și echipamentele eficiente energetic devin diferențiatori cheie. Astfel, piața rămâne una în creștere, dar cu un grad ridicat de complexitate: câștigătorii vor fi cei care reușesc să combine capacitatea industrială cu inovația și flexibilitatea în fața unui mediu investițional fragmentat.
***
Analiza pieței de investiții în infrastructură de apă 2026 a fost publicată în ediția Martie - Aprilie 2026 a revistei Agenda Construcțiilor. Pe lângă datele introductive referitoare la investițiile în extinderea și modernizarea rețelelor, strategiile companiilor de apă pentru combaterea efectelor schimbărilor climatice, pentru protecția la secetă și inundații, precum și soluții posibile pentru tratarea și reutilizarea apei pentru irigații, analiza include opinii ale managerilor unor companii reprezentative pentru industria de infrastructură de apă, canalizare și sistemele aferente, dar și ale unor oficiali din domeniu, precum:
Dr. Ing. Ilie Vlaicu, președinte, Asociația Română a Apei (ARA) și directorul general al companiei Aquatim SA;
Aurel Condurache, director general al companiei Apa Canal SA Galați;
Cătălin Marian Drăgilă, directorul general Apă-Canal Ilfov;
Dr. ing. Mihail Doruș, directorul general al APAVITAL SA Iași;
Gheorghe-Vasile Borha, directorul general al Companiei de Apă Arad SA;
Ionuț Bogdan Bobic, directorul general al Companiei de Apă Arieș SA;
Simona Săvulescu, director general al Companiei de Apă Buzău SA;
Av. Alin Ionuț Șuiu, directorul general al Companiei de Apă Oltenia;
Dr. ing. Călin Vasile Neamțu, director general al Companiei de Apă Someș SA;
Ing. Bogáti Csaba, director general Harvíz SA;
Cristina Rucăreanu, Director de Dezvoltare EPTISA;
Ioana Drăgan, managerul Aquaproiect SA;
Călin Bichir, directorul general al Acvatot;
Costin Berbecaru, Regional Sales Director Central East Europe, Amiblu;
Alina Gheorghe, Country Director Grundfos Romania & Senior Area Sales Manager Water Utility Division, South East Europe;
Adrian Marcu, director național de vânzări al diviziei REHAU Water Technologies România;
Ioan Urian, Building Services Sales Manager Wilo Romania;
Valentin Zaharia, Director Tehnic și Performanță, Veolia România.
Analiza este disponibilă GRATUIT pentru abonații revistelor Agenda Construcțiilor & Fereastra.
Click aici pentru abonare!
