Piața europeană a oțelului dă primele semne de stabilizare după trei ani consecutivi de contracție, însă redresarea anticipată pentru perioada 2025-2027 rămâne modestă, fragilă și insuficientă pentru revenirea la nivelurile anterioare pandemiei, potrivit raportului European Steel Association - EUROFER intitulat ”Economic and Steel Market Outlook 2026-2027”, publicat în luna martie a.c. Asociația europeană a industriei siderurgice arată că, în trimestrul al treilea din 2025, consumul aparent de oțel din UE a crescut cu 4,6% față de aceeași perioadă a anului anterior, după două trimestre consecutive de scădere. Volumul total al consumului aparent a ajuns la 32 de milioane de tone, însă această evoluție trebuie interpretată cu prudență, deoarece se raportează la nivelurile foarte reduse din a doua jumătate a anului 2024 și la o cerere peste așteptări în unele piețe naționale.
Pentru întregul an 2025, EUROFER estimează o creștere de 2,4% a consumului aparent, față de scăderea de 0,2% anticipată anterior, urmată de un avans de 1,3% în 2026 și de 1,4% în 2027. Chiar și în acest scenariu, cererea de oțel ar urma să rămână cu aproximativ 11 milioane de tone sub nivelul prepandemic în 2026 și cu circa 9 milioane de tone sub același reper în 2027. Consumul real de oțel a crescut cu 3,5% în trimestrul al treilea din 2025, marcând prima majorare după 11 trimestre consecutive de declin. Totuși, pentru întregul an 2025, indicatorul este estimat în continuare în scădere, cu 0,2%, după contracțiile de 2,3% din 2023 și 4,1% din 2024. Prognozele EUROFER indică, de asemenea, o recuperare limitată a consumului real, de 0,8% în 2026 și 1,6% în 2027, în linie cu evoluția producției industriale ponderate cu utilizarea oțelului.
În planul ofertei, tabloul este mai sever și arată că producția de oțel brut din UE a coborât în 2025 la un nou minim istoric, de 125,8 milioane de tone, față de 130 de milioane de tone în 2024, ceea ce echivalează cu o scădere anuală de aproximativ 3%. Raportul indică astfel o industrie aflată într-un proces continuu de reducere a capacităților, cu grad de utilizare scăzut și cu presiune tot mai mare din partea importurilor. Livrările interne au urmat tendința cererii și au crescut cu 3,4% în trimestrul al treilea din 2025, după o scădere de 1,6% în trimestrul anterior. În anii precedenți, livrările interne se diminuaseră cu 4,6% în 2023 și cu 2,8% în 2024, confirmând slăbiciunea prelungită a pieței europene a oțelului.
În același timp, importurile în UE, inclusiv produsele semifinite, au crescut cu 10% în trimestrul al treilea din 2025, după un recul de 3,2% în trimestrul anterior. Ponderea importurilor în consumul aparent de oțel a urcat astfel la nivelul-record de 29%, față de 25% în trimestrul precedent și de 27% pe ansamblul anului 2024. Pe întregul an 2025, importurile totale de oțel în UE au crescut cu 14%, iar importurile de produse finite cu 9%, pe fondul avansului de 7% la produse plate și de 17% la produse lungi. În trimestrul al patrulea din 2025, importurile totale au crescut cu 53%, iar cele de produse finite cu 35%, evoluție care arată cât de puternic a fost afectat echilibrul pieței europene de tensiunile comerciale și de tarifele aplicate de SUA. Principalele surse ale importurilor europene de produse siderurgice finite au fost Turcia, cu o cotă de 16,5%, Coreea de Sud, cu 11,4%, Indonezia, cu 9%, China, cu 8,7%, India, cu 8%, și Ucraina, cu 7%. Importurile din Indonezia au crescut de peste trei ori, cu 263%, iar cele din Turcia cu 24%, din China cu 31%, din Ucraina cu 8% și din Coreea de Sud cu 2%. În schimb, importurile din India au scăzut cu 28%, iar cele din Taiwan cu 15%. Deficitul comercial al UE în oțel s-a adâncit considerabil în 2025, până la aproximativ 2 milioane de tone pe lună, față de 1,4 milioane de tone pe lună în 2024. Pentru produsele finite, deficitul a ajuns la 1,2 milioane de tone pe lună, dominat de produsele plate, cu un deficit de 1,1 milioane de tone pe lună. Cele mai mari deficite comerciale pe produse finite au fost consemnate în relația cu Coreea de Sud, Turcia, Indonezia, China, Taiwan, India, Ucraina și Vietnam. În paralel, exporturile totale de oțel ale UE către țări terțe au scăzut cu 12% în 2025, iar exporturile de produse finite cu 11%, confirmând deteriorarea poziției externe a industriei europene.
Construcțiile susțin redresarea
Evoluția pieței europene a oțelului depinde direct de sectoarele consumatoare, iar raportul EUROFER prezintă o imagine dezechilibrată. Indicele producției industriale ponderate cu utilizarea oțelului (SWIP) a crescut cu 1,8% în trimestrul al treilea din 2025, după șase trimestre consecutive de scădere. Pentru întregul an 2024, indicatorul a consemnat o contracție de 3,5%, determinată în principal de scăderea producției din construcții, cu 1,6%, și din industria auto, cu 9,6%. În 2025 este anticipată o nouă scădere, mai redusă, de 0,3%, deoarece relansarea construcțiilor, estimată la 0,7%, este contrabalansată de reculul industriei auto, de 4,3%, și de contracția ingineriei mecanice, de 0,8%.
Pentru 2026, EUROFER estimează o creștere totală de 1,9% a activității sectoarelor consumatoare de oțel, urmată de 2,2% în 2027. Construcțiile au cea mai mare pondere în consumul de oțel, de 37%, și reprezintă principalul factor de susținere a redresării. După presiunea acumulată din trimestrul al treilea al anului 2022, pe fondul scumpirii materialelor, al deficitului de forță de muncă în unele state membre și al incertitudinii economice, sectorul a început să dea semne de recuperare. În trimestrul al treilea din 2025, producția din construcții a crescut cu 1,6%, după avansul de 0,6% din trimestrul precedent, iar investițiile în construcții au urcat cu 1,5%, după o majorare de 0,9%.
Investițiile rezidențiale, foarte sensibile la nivelul dobânzilor, au revenit ușor, cu 0,3%, după 11 trimestre consecutive de scădere, în timp ce construcțiile inginerești au rămas mai solide, cu un avans de 2,7%, după 2,3% în trimestrul anterior. Experții EUROFER estimează pentru construcții o creștere de 2,4% în 2026 și de 2,8% în 2027, susținută de relaxarea monetară, de programele de investiții NextGenerationEU, care trebuie finalizate până la mijlocul anului 2026, de flexibilizarea regulilor fiscale europene și de majorarea cheltuielilor de infrastructură anunțată în Germania. Pentru industria siderurgică, această evoluție este esențială, deoarece construcțiile rămân cel mai mare beneficiar final al oțelului din Europa.
Totuși, indicatorul de încredere în construcții se află în teritoriu negativ din martie 2022, deși datele recente arată o ușoară ameliorare a sentimentului. Industria auto, care are o pondere de 19% în consumul de oțel, rămâne principalul punct slab. Producția auto a crescut ușor, cu 1%, în trimestrul al treilea din 2025, după cinci trimestre de scădere, însă pentru întregul an 2025 este estimată o contracție de 4,3%, după reculul sever de 9,7% din 2024. EUROFER anticipează doar o recuperare modestă, de 0,9% în 2026 și 1,7% în 2027, în condițiile în care volumele vor rămâne mult sub cele din 2019. Sectorul este afectat de incertitudinea privind tranziția la vehicule electrice, de limitele infrastructurii de încărcare, de cererea redusă a consumatorilor, de scăderea veniturilor reale în perioada de inflație ridicată și de tensiunile comerciale globale.
Tarifele de 15% aplicate de SUA exporturilor europene de automobile sporesc presiunea asupra producătorilor europeni și pot limita deciziile de investiții. În plus, creșterea exporturilor chineze de vehicule electrice către piața UE rămâne o amenințare structurală. Ingineria mecanică, responsabilă pentru 12% din consumul de oțel, a crescut cu 0,6% în trimestrul al treilea din 2025, după șapte trimestre de scădere, însă pe ansamblul anului este așteptată o contracție de 0,8%. Pentru 2026 și 2027, raportul estimează o revenire moderată, de 1,4%, respectiv 1,9%, condiționată de îmbunătățirea treptată a mediului industrial.
Industria țevilor din oțel, cu o pondere de 11% în consum, a avansat cu 3,8% în trimestrul al treilea din 2025, după șase trimestre de scădere, iar pentru întregul an este anticipată o creștere marginală de 0,2%, urmată de 0,8% în 2026 și 1,5% în 2027. Cererea din sectorul petrolului și gazelor nu este așteptată să se îmbunătățească substanțial, deoarece UE își continuă tranziția de la gazul transportat prin conducte din Rusia către gazul natural lichefiat livrat maritim.
În ansamblu, economia UE rămâne într-o zonă de creștere limitată. EUROFER estimează un avans al PIB de 1,3% în 2025, 1,2% în 2026 și 1,6% în 2027, după 0,9% în 2024. Inflația este estimată la 2,1% în 2025, 1,8% în 2026 și 2% în 2027, iar producția industrială ar urma să crească cu 0,7% în 2025, 1,2% în 2026 și 2,2% în 2027, după scăderile de 1,9% în 2023 și 2% în 2024. Energia rămâne un factor de risc important. Prețul gazului TTF olandez a depășit 50 euro/MWh în ianuarie 2025, s-a stabilizat ulterior în jurul valorii de 31 euro/MWh, a revenit la 40 euro/MWh în ianuarie 2026, apoi a crescut spre 60 euro/MWh la începutul lunii martie 2026, pe fondul tensiunilor din Iran. Pentru industria europeană, inclusiv pentru producția de oțel, o nouă escaladare a prețurilor la energie ar reduce și mai mult competitivitatea față de producătorii din afara UE.
Stabilizarea nu echivalează cu redresare structurală
Datele prezentat arată că piața europeană a oțelului intră într-o etapă de stabilizare statistică, nu într-o revenire industrială solidă. Cererea va crește în raport cu o bază foarte redusă, producția internă va coborî la minime istorice, iar importurile vor atinge cote-record în consumul european. Construcțiile pot susține o parte a redresării în 2026 și 2027, mai ales prin investiții publice și lucrări de infrastructură, însă industria auto, ingineria mecanică și competitivitatea energetică rămân constrângeri majore. Pentru România, raportul nu furnizează informații naționale distincte, însă concluzia este importantă pentru piața construcțiilor, indicând că orice relansare a investițiilor în infrastructură și clădiri va depinde de disponibilitatea oțelului, de presiunea importurilor și de volatilitatea costurilor industriale europene. Dacă UE nu va reuși să reducă deficitul comercial, să limiteze efectele concurenței externe și să stabilizeze costurile energetice, redresarea consumului de oțel va rămâne problematică, iar industria europeană va continua să piardă masă critică exact în sectoarele care susțin investițiile, tranziția energetică și construcțiile.
