Într-un context marcat de volatilitate fiscală, presiuni pe costuri și deficit structural de forță de muncă, sectorul construcțiilor intră într-o etapă de selecție și maturizare, în care diferența nu mai este făcută de volum, ci de capacitatea companiilor de a se adapta rapid și de a opera profesionist. În acest interviu, Cristina Chiriac, președinta Confederației Naționale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), conturează direcțiile strategice care vor defini piața în perioada 2026-2027, subliniind că anii următori vor favoriza jucătorii care investesc în guvernanță, disciplină financiară și management de risc. Digitalizarea, BIM și automatizarea devin instrumente esențiale pentru competitivitate, în timp ce sustenabilitatea se conturează ca un criteriu tot mai important pentru accesul la finanțare și pentru eficiența pe termen lung. În paralel, investiția în resursa umană și selecția atentă a proiectelor și parteneriatelor sunt văzute drept factori decisivi într-o piață în care improvizația va fi tot mai greu de susținut.
Interviu cu Cristina Chiriac, președinta CONAF.
- Cum evaluați, din perspectiva CONAF, climatul actual pentru antreprenorii din construcții și industriile conexe?
- Sectorul construcțiilor trăiește astăzi sub presiunea unei contradicții care nu mai poate fi ignorată: pe de o parte, România are nevoie vitală de infrastructură, de locuințe, de modernizare, de investiții publice și private accelerate; pe de altă parte, exact companiile chemate să construiască această Românie nouă sunt obligate să opereze într-un climat dominat de volatilitate fiscală, costuri crescute și o oboseală legislativă care consumă energie, timp și încredere. Din perspectiva CONAF, mediul actual este mai mult decât dificil, este profund inegal în raport cu nevoia de dezvoltare pe care statul însuși o proclamă. Antreprenorii din construcții cer reguli clare, stabilitate și respect pentru efortul investițional pe termen lung. Într-un sector în care contractele se planifică pe ani, iar marjele pot fi erodate într-un singur trimestru de modificări fiscale sau de întârzieri administrative, impredictibilitatea este o frână reală de creștere. Vedem deja, inclusiv din datele publice, că piața rămâne activă, dar cu semnale amestecate, autorizațiile pentru clădiri rezidențiale au oscilat în 2025, iar perspectiva investițională este puternic dependentă de capacitatea statului de a oferi coerență și continuitate. În paralel, Guvernul și-a asumat explicit pentru perioada 2025-2028 reevaluarea și eliminarea facilităților fiscale care nu au, în evaluarea sa, impact economic suficient, ceea ce amplifică neliniștea antreprenorilor din sectoarele sensibile la costul muncii.
- Care sunt efectele reale asupra companiilor și ce soluții propuneți pentru menținerea competitivității?
- Efectele reale sunt mult mai adânci decât simpla creștere a unei linii de cost. Când modifici brutal arhitectura fiscală a unui sector atât de intensiv dependent de forță de muncă, lovești simultan în cash-flow, în capacitatea de retenție a angajaților, în competitivitatea ofertelor și, inevitabil, în apetitul pentru investiții. Pentru multe companii, mai ales pentru cele românești, cu capital autohton, care nu au amortizoare financiare uriașe, aceste schimbări înseamnă o recalibrare de buget și o diminuare concretă a spațiului de manevră. Adevărul este că fiscalitatea nu poate fi tratată ca un instrument de improvizație. Ea trebuie să fie un pact de încredere între stat și mediul economic. Iar în construcții, unde planificarea se face pe termen mediu și lung, orice schimbare fără perioadă de tranziție produce dezechilibre în lanț - crește presiunea salarială, se accentuează migrația forței de muncă, se renegociază contracte, se întârzie proiecte și se reduce capacitatea companiilor de a investi în tehnologie și profesionalizare.
CONAF susține trei direcții foarte clare: introducerea unui calendar predictibil pentru orice modificare fiscală, astfel încât companiile să poată planifica; măsuri compensatorii țintite pentru sectoarele strategice, acolo unde costul muncii influențează decisiv competitivitatea; și un dialog real, nu formal, între Guvern și reprezentanții antreprenorilor, înaintea adoptării măsurilor. Economia nu poate fi tratată prin șocuri succesive și apoi rugată să performeze!
- Ce politici publice considerați prioritare pentru a susține formarea profesională, atragerea tinerilor și integrarea lucrătorilor străini în construcții?
- Deficitul de forță de muncă din construcții nu mai este de mult o problemă punctuală. Este o fisură structurală, veche, adâncă și periculoasă, mai ales într-o economie care vrea să crească prin investiții. Nu vom rezolva această problemă doar importând oameni sau doar vorbind generic despre educație. Este nevoie de o reconstrucție serioasă a relației dintre școală, meserie și economie. Prima prioritate este reabilitarea reală a învățământului profesional și dual, cu parteneriate autentice între companii, licee tehnologice și autorități locale. Tinerii trebuie să vadă în construcții nu un ultim refugiu, ci un domeniu în care pot avea stabilitate, calificare, demnitate profesională și evoluție. A doua prioritate este formarea continuă. România are încă rate foarte reduse de participare a adulților la programe de educație și formare pe tot parcursul vieții, iar fără reskilling și upskilling vom continua să pierdem competitivitate. A treia este integrarea lucrătorilor străini într-un mod civilizat și funcțional, nu birocratic și fragmentat: proceduri mai rapide, recunoașterea competențelor, programe de adaptare și, foarte important, standarde corecte de muncă și integrare socială.
Mai există un adevăr pe care trebuie să avem curajul să-l spunem. Nu poți cere performanță într-un sector greu, tehnic și solicitant, dacă nu construiești și un ecosistem al respectului pentru cei care muncesc. Forța de muncă nu este o cifră într-un tabel; este fundația fără de care nicio economie nu se ridică.
- Ce măsuri ar trebui adoptate pentru a stimula investițiile private și parteneriatele public-private?
- Investițiile se nasc din încredere. Încrederea apare atunci când cadrul fiscal este stabil, procedurile sunt clare, plățile sunt predictibile, iar statul nu schimbă regulile jocului în timpul meciului. Pentru a stimula cu adevărat investițiile private și parteneriatele public-private, România are nevoie, înainte de toate, de credibilitate administrativă. Sunt necesare măsuri concrete: simplificarea și digitalizarea proceselor de autorizare, reducerea termenelor administrative, standardizarea documentațiilor, predictibilitate bugetară pentru marile proiecte și mecanisme de plată care să nu sufoce antreprenorii prin întârzieri cronice.
În paralel, parteneriatele public-private trebuie scoase din zona teoretică și transformate într-un instrument viabil, transparent și protejat de arbitrariu. Accesul la finanțare trebuie, la rândul său, susținut prin instrumente inteligente: garanții de stat mai bine calibrate, linii de finanțare dedicate tranziției verzi și digitalizării, precum și mecanisme care să sprijine IMM-urile din lanțul valoric al construcțiilor, nu doar jucătorii foarte mari. România are în continuare la dispoziție resurse europene importante, însă succesul nu va depinde doar de bani, ci de capacitatea noastră de a transforma finanțarea în proiecte executabile și credibile. PNRR-ul renegociat a redus anvelopa totală față de forma inițială, ceea ce face cu atât mai importantă prioritizarea și execuția riguroasă a investițiilor rămase.
- Cum vedeți rolul antreprenoriatului feminin și al leadershipului responsabil în accelerarea transformărilor legate de digitalizare, BIM, automatizare și standardele ESG?
- Cred cu tărie că marile transformări sunt accelerate de tehnologie și de tipul de leadership care are curajul să o înțeleagă, să o adopte și să o folosească etic. În construcții, BIM, automatizarea, digitalizarea proceselor și exigențele ESG nu mai sunt un capitol de viitor, ci limbajul competitivității de astăzi. Cine întârzie prea mult în fața acestor mutații pierde eficiență și relevanță. Antreprenoriatul feminin poate avea aici un rol major, pentru că leadershipul feminin aduce adesea exact acea combinație de rigoare, viziune pe termen lung, inteligență relațională și responsabilitate sistemică de care această tranziție are nevoie. În experiența noastră, femeile-lider sunt adesea cele care văd mai repede legătura dintre tehnologie, sustenabilitate, cultură organizațională și impact social. Nu tratează digitalizarea ca pe un gadget și ESG ca pe o obligație de raportare, ci ca pe o schimbare de model.
- Cât de pregătit este mediul de afaceri românesc să răspundă cerințelor de transparență, sustenabilitate și guvernanță?
- Mediul de afaceri românesc este mai pregătit decât era acum cinci ani, dar încă inegal pregătit. Există companii care au înțeles foarte bine noile exigențe și au investit în conformare, raportare, procese interne, audit, digitalizare și politici de guvernanță. Dar există și o zonă largă, mai ales în rândul IMM-urilor, unde presiunea administrativă este resimțită ca povară, nu ca oportunitate de maturizare. Aici este cheia: nu trebuie să transformăm transparența, sustenabilitatea și guvernanța într-un examen birocratic imposibil, ci într-un proces de profesionalizare accesibil și inteligent. Companiile românești pot răspunde acestor cerințe, dar au nevoie de reguli coerente, ghidaj practic, proceduri simple și instituții care să fie parteneri de clarificare, nu producători de confuzie. PNRR și fondurile europene nu mai lasă loc pentru ambiguități. Cine va câștiga în următorii ani nu va fi neapărat cel mai zgomotos actor din piață, ci acela care va ști să livreze corect, transparent, la termen, cu trasabilitate și cu standarde ridicate de execuție și guvernanță. Tocmai de aceea, cred că una dintre marile mize ale acestei perioade este trecerea de la antreprenoriatul intuitiv la antreprenoriatul instituționalizat, bine așezat, capabil să joace într-o economie europeană matură.
- Care sunt principalele teme pe care le susțineți în prezent în relația cu Guvernul, cu impact direct asupra sectorului construcțiilor?
- În dialogul nostru cu autoritățile, susținem consecvent câteva teme care nu mai suportă amânare. Prima este predictibilitatea fiscală. Fără ea, orice discuție despre investiții, competitivitate sau modernizare rămâne suspendată în teorie. A doua este reforma pieței muncii, cu accent pe formarea profesională, învățământ dual, mobilitate și integrarea eficientă a casnicelor, dar și a lucrătorilor din afara țării. A treia privește simplificarea administrativă și digitalizarea relației dintre companii și stat, pentru că prea multă energie antreprenorială este încă irosită în labirinturi procedurale. Susținem, de asemenea, accelerarea investițiilor publice prin proceduri mai clare și mai rapide, o mai bună absorbție a fondurilor europene, profesionalizarea achizițiilor publice și creșterea calității dialogului instituțional.
Pentru noi, relația cu Guvernul nu este una de revendicare sterilă, ci una de construcție. Dar acest dialog trebuie să fie dublat de capacitatea reală a statului de a asculta economia înainte de a o reglementa. Mai simplu spus: România nu mai are voie să trateze mediul de afaceri ca pe o sursă infinită de rezistență. Antreprenorii sunt motorul dezvoltării. Sectorul construcțiilor este unul dintre locurile în care această realitate se vede cel mai limpede. Guvernul și instituțiile centrale lucrează deja la modernizarea achizițiilor și la reforme legate de fiscalitate și PNRR, tocmai de aceea este esențial ca mediul privat să fie parte din conversație încă din faza de proiectare a politicilor.
- Dacă ar fi să transmiteți un mesaj antreprenorilor din construcții pentru perioada 2026-2027, care ar fi principalele direcții pe care ar trebui să le aibă în vedere?
- Le-aș spune așa: urmează ani care nu vor ierta improvizația. 2026 și 2027 nu vor aparține celor care așteaptă să treacă furtuna, ci celor care înțeleg că exact în vremurile nesigure se așază noile ierarhii ale pieței. Prima direcție este profesionalizarea profundă: guvernanță internă, disciplină financiară, management de risc, contractare mai inteligentă. A doua este investiția în oameni, pentru că deficitul de forță de muncă nu va dispărea miraculos și nu poate fi compensat doar prin presiune pe recrutare. A treia este tehnologia: digitalizarea, BIM, automatizarea și utilizarea datelor nu mai sunt opțiuni elegante, ci instrumente de supraviețuire competitivă. A patra este sustenabilitatea, ca nouă logică a costului, a eficienței și a accesului la finanțare. Și, poate mai important decât toate, a cincea este dată de alegerea atentă a proiectelor, parteneriatelor și ritmului de expansiune. Cred că antreprenorii români din construcții au reziliență, inteligență și forță. Ceea ce le trebuie acum este un stat care să înceteze să-i pună la încercare prin impredictibilitate și o piață care să premieze mai clar calitatea, seriozitatea și viziunea. În anii care vin, nu va fi suficient să construim mult. Va trebui să construim mai bine, mai curat, mai responsabil și cu o conștiință mai matură a viitorului.
