Industria globala de inginerie si constructii (E&C) a continuat sa se confrunte in 2025 cu un amestec de provocari si oportunitati. Valoarea adaugata reala a sectorului a ajuns la 890 miliarde USD in trimestrul al doilea, cu o crestere modesta de 1% fata de anul precedent, in timp ce productia bruta a scazut cu 0,6%. Cheltuielile totale in constructii au scazut cu aproape 3% fata de anul precedent, afectate mai ales de constructiile comerciale (-8,2%) si industriale (-7%). Principalele provocari au fost legate de cresterea tarifelor, volatilitatea preturilor materialelor si penuria persistenta de forta de munca.Tarifele la otel si aluminiu, ajungand pana la 50%, au generat presiuni suplimentare asupra costurilor proiectelor. In plus, firmele au fost nevoite sa gestioneze intarzieri in aprovizionare, inflatie ridicata si incertitudini legate de politicile comerciale. Aceste conditii au condus la abandonarea unor proiecte si la ajustarea bugetelor si planificarilor financiare. Sectorul constructiilor a resimtit efectele acestor presiuni prin cresterea preturilor materialelor de constructii, mai ales ciment si asfalt, si prin intarzieri in proiectele de infrastructura publica si dezvoltari private.
Schimbarea prioritatilor si digitalizarea industriei
In paralel cu aceste provocari, industria se reorienteaza strategic catre proiecte cu valoare adaugata ridicata, cum ar fi centrele de date si infrastructura energetica, stimulate de expansiunea inteligentei artificiale si a tehnologiilor cloud. Investitiile in centrele de date AI sunt asteptate sa genereze o cerere energetica in SUA de pana la 176 GW pana in 2035, ceea ce va amplifica dezvoltarea constructiilor specializate.
Digitalizarea devine un factor-cheie pentru optimizarea capacitatii si reducerea costurilor. Tehnologii precum AI, BIM, imprimarea 3D, digital twins si echipamente autonome permit planificarea mai precisa a proiectelor, reducerea timpilor de executie si eficientizarea utilizarii resurselor. Totodata, integrarea IoT si a platformelor digitale in timp real ajuta la monitorizarea echipamentelor si la intretinerea predictiva, diminuand riscurile operationale. Companiile mari incep sa adopte aceste tehnologii, in special in proiectele industriale si in dezvoltarile de centre logistice si infrastructura IT, pentru a creste competitivitatea si a raspunde cererii crescute din sectorul digital.
Presiunea asupra fortei de munca si strategiile de adaptare
O provocare majora ramane lipsa talentelor. In 2025, deficitul estimat de muncitori calificati in constructii a fost de 439.000 in SUA, urmand sa creasca la 499.000 in 2026. Aceasta afecteaza termenele de livrare, creste costurile si comprima marjele. Aproximativ 41% dintre muncitori se vor pensiona pana in 2031, iar doar 10% au sub 25 de ani, ceea ce evidentiaza dificultatea atragerii de tineri in domeniu.
Pentru a contracara deficitul respectiv, firmele investesc in tehnologii digitale si automatizare, inclusiv echipamente autonome, roboti, planificare AI si prefabricare. Aceste solutii permit reducerea dependentei de forta de munca manuala, dar sporesc cererea pentru personal calificat in digital, AI si inginerie. Accentul se pune pe formarea profesionala, reorientarea resurselor umane si colaborarea cu universitati si centre de pregatire tehnica pentru a acoperi deficitul de specialisti, in special in proiectele de infrastructura si constructii inteligente.
Perspective pe termen scurt
Privind catre 2026, industria constructiilor ramane intr-un mediu caracterizat de incertitudine economica, preturi ridicate la materiale si deficit de personal. Cu toate acestea, companiile care adopta transformarea digitala, gestioneaza activ riscurile tarifare si materialele scumpe si implementeaza strategii eficiente de management al talentelor vor fi mai bine pozitionate pentru succes.
Investitiile in digitalizare si infrastructura de energie, centre de date AI si solutii tehnologice avansate vor impulsiona dezvoltarea industriei. Proiectele industriale, logistice si de infrastructura publica beneficiaza deja de aceste tendinte, in timp ce adaptarea la standardele internationale si integrarea digitala devin factori critici de competitivitate. Astfel, succesul in 2026 va depinde de flexibilitate, rezilienta, inovare si de abilitatea firmelor de a transforma provocarile externe in oportunitati strategice.
