Eurowind Energy își extinde puternic prezența locală prin investiții de sute de milioane de euro și proiecte majore de producție a energiei din surse solare, eoliene, dar și de stocare. Adrian Dobre, Country Manager al Eurowind Energy România, afirmă că subsidiara locală reprezintă una dintre piețele strategice ale grupului danez, alături de Polonia, Germania și Danemarca, iar obiectivul companiei este atingerea unei capacități de circa 1 GW până în 2030. În interviul de față, reprezentantul Eurowind vorbește despre proiectele aflate în dezvoltare la Vișina, Frumușița, Pecineaga sau Teiuș, despre rolul central al sistemelor de stocare în integrarea regenerabilelor și despre necesitatea unor reguli stabile și a unei infrastructuri de rețea mai bine dezvoltate. Totodată, acesta subliniază că România are potențialul de a deveni un hub regional de energie verde, cu condiția accelerării proceselor administrative și a creșterii predictibilității pentru investitori.
- Eurowind a anunțat un program amplu de investiții în România până în 2030. Care sunt principalele repere strategice ale acestei expansiuni și ce capacitate instalată vizați la nivel local?
- Europa Centrală și de Est reprezintă una dintre direcțiile principale de creștere ale grupului. România este una dintre cele patru piețe principale ale Eurowind, alături de Polonia, Germania și, bineînțeles, Danemarca. Aproximativ o treime din investițiile noastre, adică 300-400 de milioane de euro pe an, până în 2030, este direcționată spre România. În aceasta se vede potențialul pe care îl identificăm aici. Până la finalul lunii iunie vom opera 124 MW, plus 120 MWh de stocare în România, iar până în 2030 țintim să ajungem la 1 GW în solar, eolian și stocare. Proiectele imediate includ parcul fotovoltaic de la Vișina, județul Dâmbovița, de circa 260 MW, și trei parcuri eoliene: două în Frumușița, județul Galați, respectiv Pecineaga Nord-Est, în județul Constanța, în total 138 MW. Suntem aproape de finalizarea unui sistem de stocare de 120 MWh la Teiuș. Planul este să integrăm sisteme de stocare a energiei electrice în baterii (BESS - Battery Energy Storage Systems) în proiectele din România, pentru a îmbunătăți stabilitatea rețelei.
- Cum evaluați evoluția pieței de energie regenerabilă din România în 2025 și ce perspective vedeți pentru 2026 și pentru intervalul 2027-2030?
- România a recuperat mult teren în ultimii ani, după aproape un deceniu de stagnare. Faptul că, după o pauză de zece ani, au apărut din nou turbine eoliene noi conectate la sistem este un semnal bun. Dar ritmul nu este suficient dacă ne raportăm la obiectivele europene și la nevoile reale de consum. România are un potențial extraordinar, resurse eoliene și solare foarte bune, spațiu pentru dezvoltare și un cadru de reglementare care s-a îmbunătățit vizibil. Problema nu este lipsa investițiilor sau a apetitului din piață. Problema este că viteza de execuție administrativă nu ține pasul cu volumul de proiecte. Avem nevoie de mai mulți electroni în rețea. Cu cât producem mai mult, cu atât prețurile au șanse mai mari să scadă pentru consumatori. Acesta este principiul de piață fundamental pe care țările nordice l-au înțeles și aplicat de mult, iar acest lucru cred că ar trebui să fie prioritar și pentru România în următorii ani.
- Care sunt tehnologiile prioritare în portofoliul Eurowind în România - eolian, solar, proiecte hibride, stocare - și cum decideți mixul optim între ele?
- Obiectivul nostru principal este să livrăm energie verde cât mai aproape de un profil de livrare constantă, "în bandă", 24/7. Aceasta înseamnă că nu mai privim eolianul, solarul și stocarea ca tehnologii separate, ci ca pe un sistem integrat. Ne considerăm unul dintre principalii dezvoltatori europeni de centrale hibride, care combină cele trei tehnologii la aceeași conexiune la rețea, iar aceasta este direcția în care continuăm să investim. Două exemple locale sunt la Teiuș - parcul fotovoltaic pus în funcțiune anul trecut și proiectul de stocare a energiei electrice în baterii pe care îl dezvoltăm în aceeași locație -, precum și proiectul din Siminoc, Murfatlar, județul Constanța, un parc hibrid eolian-fotovoltaic, care estimăm că va fi pus în funcțiune în 2028.
- În ce măsură considerați că regenerabilele vor deveni factorul principal de formare a prețului energiei pe piața locală în următorii ani?
- În următorii ani, regenerabilele vor deveni un factor tot mai important de formare a prețului energiei, dar nu în mod automat și nici izolat. Impactul lor asupra prețului va depinde decisiv de modul în care sunt integrate în sistem. Pe termen scurt, creșterea rapidă a capacităților eoliene și fotovoltaice va conduce frecvent la prețuri scăzute sau chiar negative în anumite intervale, în special în orele cu producție ridicată și consum redus. Aceste episoade nu sunt un eșec al pieței, ci un semnal clar că sistemul electric nu are suficientă flexibilitate pentru a absorbi energia produsă. Pe măsură ce ponderea regenerabilelor crește, aceste situații vor deveni mai frecvente dacă infrastructura și regulile nu țin pasul. În acest context, stocarea nu mai poate fi privită ca un simplu accesoriu, ci ca un element central al formării prețului. Bateriile, în special proiectele de stocare independente și cele integrate inteligent cu regenerabilele, pot muta energia din orele cu surplus către perioadele cu cerere ridicată, reducând atât presiunea pe rețea, cât și volatilitatea prețurilor. Astfel, regenerabilele pot contribui la stabilizarea prețului, nu doar la comprimarea lui punctuală. Pe termen mediu, prețul energiei va fi determinat de un mix între costul marginal foarte redus al regenerabilelor și costul flexibilității - stocare, rețele, servicii de echilibrare. Cu cât aceste componente sunt dezvoltate mai eficient, cu atât regenerabilele vor avea un rol mai benefic și mai predictibil în mecanismul de formare a prețului. În concluzie, regenerabilele vor deveni un factor principal în formarea prețului energiei în România, dar numai într-un sistem care investește în stocare, flexibilitate și reguli clare de piață. Fără aceste elemente, ele pot amplifica volatilitatea; cu ele, pot susține prețuri mai stabile și mai competitive pe termen lung.
- Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpinați în dezvoltarea proiectelor - autorizare, racordare la rețea, finanțare, stabilitate legislativă?
- România are nevoie în continuare de investiții substanțiale în infrastructura de rețea, pentru a putea prelua capacitățile regenerabile în creștere. Dincolo de infrastructură, ceea ce contează cel mai mult pentru un investitor pe termen lung sunt predictibilitatea și transparența. Nu neapărat subvențiile sau schemele complexe, ci regulile clare, care să rămână stabile suficient de mult timp pentru a putea fi luate decizii de investiții serioase. Iar asta este, din păcate, încă o provocare pe piața locală. Alte provocări sunt procedurile excesiv de birocratice și lipsa de coordonare între operatorii de rețea și ceilalți actori din piață. Acestea generează incertitudine și încetinesc implementarea proiectelor, de multe ori pe ultima sută de metri, când procedurile și coordonarea ar trebui să fie o prioritate și pentru autorități, nu numai pentru investitori.
- Ce rol joacă proiectele cu stocare în strategia companiei și cum vedeți evoluția cererii de baterii în perioada următoare?
- În ceea ce ne privește, planul este să integrăm sisteme BESS în proiectele din România, pentru a îmbunătăți stabilitatea rețelei. La nivel național, stocarea poate să reducă presiunea pe rețea dacă este integrată inteligent, dar pentru aceasta este nevoie de reguli clare și de viteză în aprobare. Un exemplu de bună colaborare, în cazul nostru, este finanțarea de către stat, prin fonduri nerambursabile din PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență), a proiectului de stocare a energiei electrice în baterii din Teiuș. O veste bună este și noua schemă de ajutor de stat aprobată de Comisia Europeană pentru România, de 150 de milioane de euro pentru investiții în sisteme de stocare. Ne arată că statul înțelege că stocarea nu mai este un accesoriu, ci o componentă structurală pentru funcționarea în siguranță a rețelei electrice în care regenerabilele încep să aibă o pondere semnificativă.
- Cum abordați relația cu comunitățile locale și autoritățile în zonele unde dezvoltați proiecte? Există inițiative de responsabilitate socială sau investiții complementare?
- Avem colaborări foarte bune cu autoritățile locale din zonele în care dezvoltăm proiecte și ne implicăm cât putem de mult în susținerea proiectelor și inițiativelor pentru copiii și grupurile vulnerabile din comunitățile unde suntem prezenți. Am reamenajat locuri de joacă și terenuri de sport, am susținut evenimente locale, de exemplu Zilele Orașului Teiuș, și spunem "da" de fiecare dată când este nevoie de noi și putem contribui la dezvoltarea comunităților locale. Prezența noastră în comunități mai mici este benefică pentru întreaga regiune și datorită îmbunătățirilor la nivel de infrastructură și comunitate pe care le presupun, de cele mai multe ori, proiectele mari de investiții.
- Privind spre 2030, ce ar trebui să facă România pentru a accelera ritmul de instalare a capacităților regenerabile și pentru a deveni un hub regional în energie verde?
- Noi considerăm că România are deja potențialul de a deveni un hub regional în producția de energie verde. Dar mă întorc la procedurile birocratice excesive dintre finalizarea construcției unui proiect și punerea lui în funcțiune, care trebuie îmbunătățite urgent, precum și la nevoia de predictibilitate, transparență și reguli clare, care să rămână stabile suficient de mult timp pentru a putea fi luate decizii de investiții serioase. România poate fi un actor energetic serios. Dar pentru aceasta avem nevoie de predictibilitate, viteză și claritate.
