Dacă ediția InfraDays din 2025 mutase deja accentul de la prezentarea de soluții software la componenta practică a utilizării BIM și AI în infrastructură, evenimentul din acest an a dus discuția într-o zonă mai matură și mai incomodă: care sunt cerințele formulate corect, ce date trebuie predate, cine le verifică, cine răspunde pentru ele și ce rămâne cu adevărat utilizabil după închiderea fazei de proiectare. Desfășurat în zilele de 2 și 3 aprilie a.c., la Aula Universității Transilvania din Brașov, evenimentul organizat de ALLBIM NET, în parteneriat cu Asociația Profesională de Drumuri și Poduri (APDP) și Universitatea Transilvania, a reunit peste 350 de specialiști din administrație, proiectare, execuție, mediul universitar și din zona furnizorilor de tehnologie. Formula oficială a evenimentului a fost clară: InfraDays 2026 nu a fost o simplă etalare de soluții, ci un cadru de lucru pentru profesioniștii care vor să înțeleagă, în mod aplicat, cum se transpune digitalizarea în proiecte reale, de la caietul de sarcini până la operare.
Unde se rupe lanțul digital înainte să ajungă în șantier?
Prima zi a conferinței a fost construită inteligent în jurul unei întrebări pe care piața o evită de ani buni: de ce, deși toată lumea vorbește despre BIM, proiectele continuă să se blocheze în cerințe vagi, livrabile interpretate diferit și responsabilități prost distribuite. Deschiderea oficială și secvența "BIM în infrastructură - de ce ne blocăm și cum ieșim din impas" au plasat discuția exact în zona critică a standardelor, a rolurilor și a limitelor reale ale implementării. Programul a continuat cu un panel despre informațiile relevante pentru autorități în proiectele digitalizate și cu o intervenție despre schimbările din Eurocod 7, demonstrând că organizatorii nu au tratat digitalizarea ca pe un exercițiu izolat de cadrul normativ, ci ca pe un proces care trebuie corelat cu cerințe tehnice și instituționale precise.
În continuare a urmat secvența dedicată livrabilelor digitale, în care tema centrală nu a fost estetica modelului, ci gradul în care acesta devine utilizabil în practică, de la caietul de sarcini, la modele coerente și verificabile. Demonstrația practică BIM, studiul de caz din infrastructura feroviară și cel consacrat proiectelor rutiere executate în România au adus exact acel tip de material care lipsește frecvent din conferințele de profil: exemple de tranziție dinspre promisiunea digitală spre implementare, cu toate fricțiunile ei. Compoziția grupului de vorbitori explică bine această orientare. În zona administrației, a politicii publice și a reprezentării profesionale au fost prezenți Liliana Horga - președinte APDP România și director în cadrul DRDP Brașov, Orsolya Mária Kövér - secretar de stat în MDLPA, și Tudor Duțu - director regional al CNAIR - DRDP Brașov. Din zona academică și tehnică au completat tabloul Adrian Burlacu - decanul Facultății de Căi Ferate, Drumuri și Poduri din UTCB, și Marius Hazaparu - implicat în proiecte feroviare strategice. Faptul că aceste nume au fost aduse în aceeași dezbatere susține ambiția ediției 2026: să lege digitalizarea de administrație, normare, educație și proiecte reale, nu doar de instrumente.
Modelul contează doar dacă devine flux de lucru, instrument de execuție și bază pentru operare
Partea a doua a primei zile a conferinței a arătat mai clar decât în anii anteriori că piața începe să înțeleagă diferența dintre modelare ca reprezentare și modelare ca suport pentru decizie. Secțiunea "Infrastructură digitală aplicată" a mutat accentul de la discuția despre principii la utilizarea efectivă a datelor în proiectare, execuție și operare. Au avut loc intervenții tehnice despre modelarea infrastructurii pentru drumuri și rețele edilitare, respectiv pentru lucrări de artă, urmate de un panel despre traseul de la studiul de fezabilitate la Digital Twin și de o dezbatere privind modul în care antreprenorii generali folosesc modelele digitale în execuție. În cadrul secțiunii respective s-a văzut cel mai limpede schimbarea de etapă: Digital Twin nu mai apare ca noțiune de conferință, ci ca extensie logică a unui sistem în care informația trebuie să rămână utilă după proiectare, să poată fi actualizată și corelată cu realitatea din teren și să susțină decizii în exploatare.
Structura corpului de speakeri a susținut toate aceste aspecte: Gregor Štrekelj, din ecosistemul ALLPLAN Austria, implicat în strategia de digitalizare pentru infrastructură și în soluții bazate pe modelare parametrică și fluxuri integrate design-to-build; Fabian Sartori, de la ALLPLAN Elveția, activ la intersecția dintre consultanță, suport tehnic și livrare de proiecte bazate pe modele; Cătălin Andrei, responsabil de implementarea și dezvoltarea BIM pentru proiectele STRABAG din România și Moldova, prezentând perspectiva antreprenorului general care trebuie să transforme modelul într-un instrument operațional, de la ofertare la predare; Emre Şentürk, cu experiență consistentă în proiecte mari de poduri și viaducte; Mariana Garștea - Sixense România și APMGS, specialist în monitorizare structurală și geotehnică, adică exact zona în care valoarea Digital Twin începe să fie măsurabilă. În aceeași logică, Costel Cojanu, de la PORR România, a vorbit despre fluxuri integrate de la proiectare la execuție și despre BIM 4D/5D, iar această intervenție a completat imaginea unei infrastructuri digitale care nu mai poate fi fragmentată pe discipline și faze fără pierderi serioase de informație. Mesajul dominant al acestei secvențe a fost limpede: tehnologia nu mai valorează prin spectaculosul vizual al modelului, ci prin capacitatea ei de a produce coordonare, trasabilitate și decizii mai bune.
Când BIM intră în contracte publice, digitalizarea încetează să mai fie opțională
Ziua a doua a fost, probabil, cea mai importantă din punct de vedere strategic, pentru că a adus în centrul său exact zonele în care digitalizarea începe să întâmpine rezistență reală: contractarea publică, responsabilitatea juridică, costurile, standardizarea și competențele. Tema de deschidere - "BIM în achiziții publice - reguli clare, risc mai mic" - a fost urmată de un panel despre contractele publice și de o dezbatere referitoare la felul în care datele schimbă infrastructura prin impactul lor în structura de costuri, operare și decizii. Astfel, s-a produs decuplarea clară față de discursul tehnologic convențional: InfraDays 2026 a tratat BIM ca pe o problemă de guvernanță tehnică și instituțională, nu ca pe o colecție de funcții software. Continuarea programului a susținut această impresie. Capitolul dedicat inteligenței artificiale și tehnologiilor emergente a fost bine calibrat, pentru că a inclus nu doar o prezentare despre AI în infrastructură și ce urmează dincolo de AI, ci și intervenții despre integrare software, colaborare digitală prin CDE și IFC, flux de lucru digital în execuție, aprobări, responsabilități și urmărirea neconformităților (issue tracking), plus o prezentare despre anticiparea evenimentelor meteorologice și rutiere pe baza unor seturi istorice multi-senzor. Cu alte cuvinte, AI nu a fost folosită ca slogan decorativ, ci a fost plasată într-un ansamblu mai larg de procese, standarde și decizii operaționale.
De asemenea, lista speakerilor a oferit o imagine relevantă asupra temelor puse în joc. Radu Lazăr a contribuit la foaia de parcurs a strategiei naționale BIM și la ghidurile inițiate de MDLPA, ceea ce îl așază firesc în zona discuției despre standardizare și administrație publică. Dragoș Marcu, de la Asociația Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri (AICPS), a detaliat importanța proiectării structurale și a reprezentării profesionale într-un moment în care normarea și coerența tehnică devin esențiale. Virgiliu Vițan, de la Asociația Națională a Zincatorilor, s-a referit la perspectiva durabilității și a responsabilității față de comportarea în timp a infrastructurii, iar Rodica Lupu, manager Cluster TEC, a dus discuția spre finanțare, programe și capacitatea pieței de a construi proiecte cu impact sistemic. Astfel, digitalizarea a fost prezentată nu doar ca o schimbare de instrumentar, ci ca o reorganizare a relației dintre autorități, proiectanți, constructori, asociații profesionale și furnizori de tehnologie.
Un eveniment despre procese și capacitatea industriei de a ieși din improvizație
Ultima parte a programului a confirmat direcția generală a ediției din 2026. La final, atenția s-a mutat spre întrebarea esențială "De unde începem digitalizarea?", continuând cu formatul interactiv "The 2027 Future Box", cu un panel despre standardizare, finanțare și competențe și cu secvența de închidere "InfraDays 2027 | Ce continuăm și ce schimbăm". Aici a devenit evident că organizatorii nu au urmărit doar să bifeze teme actuale, ci să folosească ediția 2026 ca pe un exercițiu de clarificare pentru următorii ani. În esență, evenimentul nu a vizat prezentări de produs, ci detalierea proceselor, cerințelor, livrabilelor și utilizării reale, iar această poziționare a fost susținută și de profilul publicului participant: ingineri și proiectanți, autorități și entități contractante, antreprenori și firme de execuție, consultanți, verificatori, coordonatori BIM, manageri tehnici, factori de decizie, dar și doctoranzi, masteranzi și profesioniști din mediul academic. În plus, organizatorii au păstrat și componenta de relaționare profesională, inclusiv secvența dedicată discuțiilor informale de la finalul primei zile, ceea ce a demonstrat că InfraDays și-a asumat nu doar rolul unei conferințe, ci și pe acela al unei platforme de conectare între segmente ale industriei care, în mod normal, comunică fragmentat. Organizatorii, ALLBIM NET, APDP și Universitatea Transilvania, au mobilizat mai mulți parteneri principali precum Meva Concept, eSave, PORR, ISTRAM și Sixense, confirmând astfel că evenimentul InfraDays 2026 nu a fost gândit ca o întâlnire de nișă, ci ca un nod de conversație pentru o industrie obligată să își revizuiască reflexele. În concluzie, se poate afirma că ediția din acest an a mutat dezbaterea de la "ce software folosim" la "ce sistem construim", iar această schimbare reprezintă, de fapt, adevăratul indicator de maturizare. În esență, în infrastructura din România, digitalizarea începe să conteze numai în măsura în care produce cerințe mai clare, contracte mai inteligente, modele utilizabile și o continuitate reală a datelor de la proiectare la exploatare.
