Începând cu 1 ianuarie 2026, Mecanismul de Ajustare la Frontieră pentru Carbon (CBAM) intră în regim definitiv, marcând trecerea de la simpla raportare la aplicarea efectivă a costului carbonului pentru importurile cu emisii ridicate – cum sunt oțelul, cimentul, îngrășămintele chimice și energia electrică – către Uniunea Europeană. În acest cadru, importatorii vor fi obligați să achiziționeze certificare CBAM, al căror preț este aliniat la valoarea certificatelor EU ETS.
Pentru companiile din România, mecanismul va determina creșterea costurilor pentru produsele din aceste categorii importate din țări non-UE. Conform datelor Institutului Național de Statistică (INS), în 2024, România a importat oțel și produse din oțel, aluminiu, ciment și îngrășăminte chimice în valoare totală de circa 3,8 miliarde de euro din afara UE, reprezentând peste o treime din valoarea totală a importurilor de astfel de produse. Turcia a fost principala sursă a acestor importuri, cu o valoare totală de peste 930 de milioane de euro.
Creșterea progresivă a procentului de compensare a emisiilor – de la nivelul inițial de 2,5% în 2026 la 100% în 2034 – împreună cu evoluția anticipată a prețului certificatelor EU ETS, estimat să urce de la 70-90 euro/tonă în prezent la 120-200 euro/tonă în perioada 2030-2035, va amplifica semnificativ costurile suportate de importatori, de la câteva milioane de euro în primul an de aplicare la câteva sute de milioane anual după 2030. În plus, aria de aplicare a CBAM va fi extinsă treptat și către alte categorii de produse importate.
Care este scopul acestui mecanism?
Mecanismul de Ajustare la Frontieră pentru Carbon (CBAM) a fost adoptat formal în 2023 după negocieri politice intense și uneori conflictuale între statele membre, industrie și instituțiile europene. Scopul mecanismului este de a proteja producătorii industriali din UE, care vor avea de suportat costuri tot mai mari aferente emisiilor de dioxid de carbon în următorii ani, de concurența producătorilor din afara UE, care nu au aceste costuri.
Deși mecanismul a suferit modificări succesive, UE a rămas fermă în aplicarea strategiei sale de „level playing field” climatic. Astfel, după doi ani de regim tranzitoriu, în care companiile au depus declarații fără obligații financiare, CBAM a intrat în etapa definitivă la 1 ianuarie 2026, marcând un moment decisiv pentru comerțul european cu produse intens poluante. Intrarea în vigoare a regimului definitiv s-a realizat prin interconectarea registrului european CBAM Registry cu sistemele vamale naționale, TARIC și EU Customs Single Window.
Romania este în top după volumul importurilor supuse CBAM
Potrivit datelor publicate de Comisia Europeană, în prima săptămână a anului, peste 12.000 de operatori au depus cereri de autorizare, dintre care mai mult de 4.100 au fost deja autorizați. În același interval, autoritățile vamale din statele membre au validat automat 10.483 declarații vamale pentru bunuri CBAM, corespunzând unui volum aproximativ de 1,655 milioane de tone de bunuri importate.
Structura pe sectoare confirmă profilul anticipat încă din analizele tranzitorii: fierul și oțelul au reprezentat 98% din totalul volumelor declarate, urmate la mare distanță de îngrășăminte chimice (1,2%), ciment (0,5%) și aluminiu (0,3%). În cazul electricității și hidrogenului, datele raportate pentru această perioadă sunt încă incomplete, Comisia subliniind că absența volumelor reflectă stadiul preliminar al transmiterii informațiilor și nu inexistența tranzacțiilor. Această distribuție sectorială validează, cel puțin în faza inițială, estimările conform cărora CBAM va influența în mod prioritar sectoarele cu lanțuri de aprovizionare istorice și dominate de importuri masive din țări terțe.
Conform acelorași date ale Comisiei Europene, principalele țări de origine pentru bunurile acoperite de CBAM au fost Turcia, China, India, Canada, Taiwan și Vietnam, reflectând concentrarea globală a capacităților de producție în sectoarele cu intensitate mare de carbon. În interiorul UE, statele membre care au înregistrat cele mai mari volume de bunuri CBAM importate în primele zile ale anului sunt Belgia, Spania, România, Țările de Jos, Franța și Germania.
Poziționarea României în top 3 economii europene din perspectiva volumelor declarate întărește concluzia că expunerea la mecanism este structural semnificativă și necesită o adaptare rapidă atât la nivel de companii, cât și la nivel de politici publice. Convergența acestor date timpurii oferă o imagine coerentă asupra intensității comerciale a perioadei post tranzitorii și relevă faptul că sistemul CBAM a devenit un instrument operațional, cu impact imediat asupra fluxurilor transfrontaliere.
Cum trebuie să se pregătească companiile pentru aplicarea CBAM?
Regimul definitiv CBAM, aplicabil din 1 ianuarie 2026, introduce un set de obligații legale ferme pentru importatorii de bunuri cu emisii ridicate.
În primul rând, companiile care intenționează să importe bunuri din sfera de aplicare a CBAM trebuie să obțină statutul de declarant autorizat, condiție indispensabilă pentru menținerea fluxului comercial. În absența acestei autorizări, importurile pot fi blocate sau supuse unor controale sporite. Cererea trebuie depusă până la 31 martie 2026 pentru a beneficia de perioada de continuitate prevăzută de Comisie.
Pentru pregătirea conformării la CBAM, un pas esențial îl reprezintă cartografierea portofoliului de importuri: clasificarea produselor pe coduri NC, calcularea volumelor anuale și verificarea depășirii pragului de 50 de tone pe an, introdus începând cu 2026 ca limită pentru exceptarea micilor importatori de bunuri CBAM. Această regulă înlocuiește vechiul prag valoric de 150 euro per transport, oferind un criteriu cantitativ mai clar și mai ușor de monitorizat. Hidrogenul și electricitatea nu beneficiază de această excepție, rămânând în continuare supuse obligațiilor CBAM indiferent de cantitate.
În paralel, companiile trebuie să își definească responsabilitățile interne - de la colectarea datelor și validarea informațiilor furnizorilor, până la gestionarea relației cu autoritățile - pentru a asigura un proces coerent și complet de conformare.
Pe partea tehnică, companiile trebuie să intre într-o logică de colectare și verificare riguroasă a datelor privind emisiile încorporate. Asta înseamnă solicitarea de metodologii clare, factori de emisie și dovada trasabilității din partea furnizorilor din țări terțe. Acolo unde datele lipsesc, trebuie anticipată utilizarea valorilor implicite, ceea ce poate crește costul certificatelor.
Achizițiile de certificate CBAM încep în februarie 2027 și vor acoperi importurile din 2026
O schimbare majoră introdusă prin actele delegate și de punere în aplicare din decembrie 2025 privește modul de achiziție și predare a certificatelor CBAM. Deși certificatele pot fi cumpărate începând abia cu februarie 2027, obligația financiară aferentă importurilor din 2026 rămâne activă, întrucât până la 30 septembrie 2027 importatorii vor trebui să predea certificatele corespunzătoare emisiilor declarate pentru anul 2026.
Prețul certificatelor CBAM pentru anul de conformare 2026 va fi calculat pe baza mediei trimestriale a prețurilor EU ETS din 2026, iar ulterior va fi actualizat săptămânal. În 2025, prețurile EUA au variat în mod obișnuit între 60 și 83 euro pe tonă. Pe termen scurt, analiștii prevăd menținerea intervalului 70–90 euro, în linie cu tendințele recente ale pieței carbonului. Pe termen mai lung însă, pe măsură ce alocările gratuite din EU ETS sunt eliminate treptat și mecanismele suplimentare de decarbonizare, precum ETS II, intră în vigoare, proiecțiile sugerează o creștere semnificativă a prețului carbonului, cu estimări ce ajung la 120–200 euro pe tonă în perioada 2030–2035.
În acest context, pregătirea financiară reprezintă un alt pilon critic întrucât companiile trebuie să își pregătească din timp scenariile bugetare, analizele de expunere și eventualele strategii de hedging, având în vedere că impactul financiar al CBAM devine semnificativ.
În următorii ani, mecanismul se va extinde și la alte bunuri importate din afara UE
Pe termen mediu, obligațiile legale vor deveni și mai extinse, conform agendei legislative anunțate de Comisie și susținute prin evaluările de impact publicate în 2024–2025. Un element central îl reprezintă extinderea etapizata a listei de bunuri acoperite de CBAM la aproximativ 180 de produse, o modificare substanțială justificată prin analiza riscului de relocare a emisiilor către industriile downstream.
Extinderea este motivată de observația că anumite sectoare care nu sunt incluse în prezent, cum sunt produse prelucrate din oțel și aluminiu, componente industriale, subansamble metalice sau materiale intermediare utilizate în construcții și echipamente, dețin o amprentă de carbon ridicată și se confruntă cu o competiție globală intensificată. Comisia argumentează că, în absența includerii acestor categorii, mecanismul ar rămâne parțial, iar costurile carbonului suportate de producătorii europeni din EU ETS ar continua să fie transferate către verigile superioare ale lanțurilor de valoare.
Dincolo de aceste modificări structurale, Comisia pregătește și ajustări punctuale ale metodologiilor de calcul, inclusiv actualizarea valorilor implicite utilizate pentru țările terțe care nu pot furniza date verificate, precum și consolidarea regulilor privind verificarea independentă. Toate aceste evoluții indică faptul că obligațiile legale aferente CBAM vor deveni din ce în ce mai cuprinzătoare, iar companiile trebuie să se pregătească pentru un regim juridic mai complex, în care conformarea nu se va limita la raportare și achiziția de certificate, ci va include gestionarea întregului lanț de aprovizionare în logica transparenței climatice.
Adaptarea la CBAM, esențială pentru menținerea competitivității
Anul 2026 marchează momentul în care CBAM trece definitiv din zona de raportare tehnică într-un instrument cu consecințe financiare directe și semnificative. Regimul permanent aduce o arhitectură mai riguroasă, dar și un nivel de predictibilitate pe care companiile îl solicitau de mult. În acest nou cadru, alegerile privind lanțul de aprovizionare si investițiile industriale nu mai pot fi amânate sau tratate marginal, ci devin elemente centrale de gestiune a riscului și competitivității.
În practică, această adaptare presupune nu doar conformitatea strictă cu noile obligații, ci și o înțelegere riguroasă legislației aferente, a implicărilor operaționale, financiare și vamale ale CBAM. Gestionarea acestor elemente, de la colectarea datelor și verificarea furnizorilor până la recalibrarea contractelor și simularea impactului bugetar, necesită o abordare structurată. Într-un cadru atât de tehnic și în evoluție accelerată, suportul metodologic și tehnic devine un element esențial.
