Într-o perioadă în care economia europeană își caută noi piloni de stabilitate, sectorul forestier încetează să mai fie o simplă ramură industrială, devenind o componentă vitală a securității strategice. La cea de-a 24-a ediție a conferinței Wood from Finland, desfășurată la Helsinki – cel mai important eveniment european dedicat cherestelei de rășinoase –, concluzia a fost fără echivoc: în timp ce Europa se recalibrează sub presiunea geopoliticii, România deține un potențial pe care nu își mai permite să îl irosească în hățișuri birocratice sau în concepte teoretice fără aplicabilitate industrială.
Vocile care desenează viitorul
Harta globală a lemnului trece printr-o transformare seismică. Riikka Purra, Ministra de Finanțe a Finlandei, a subliniat: „Lemnul nu este doar un material, ci un «cuib sufletesc» care stochează carbon și liniște.” Dincolo de metaforă, realitatea economică prezentată de Minna Kuusisto, economista-șefă a Danske Bank, arată că industria revine ca motor principal, alimentată de tranziția verde și de nevoia de infrastructură sustenabilă.
Miza este uriașă în contextul prăbușirii exporturilor Rusiei. Antti Koskinen, consultant principal la Afry, a confirmat colapsul ofertei rusești, care lasă un vacuum imens pe piață. În acest context, Mirja Mikkilä de la Universitatea din Helsinki a indicat clar: singurele regiuni cu potențial real de a susține cererea europeană pe orizontul 2030 sunt Europa de Nord și de Est, cu accent pe România și Polonia.
Bioeconomia nu se face la seminarii
Succesul programului DR 24, care a permis dotarea cu utilaje moderne, a demonstrat că sectorul forestier românesc are dorința și capacitatea de a se moderniza. Însă modernizarea la pădure trebuie urmată, obligatoriu, de modernizarea în fabrică.
Bioeconomia trebuie să devină o realitate industrială, nu doar o poveste frumoasă spusă la seminarii. Este nevoie de un parteneriat strategic pentru continuarea succesului DR 24 cu noi scheme de sprijin dedicate prelucrării superioare a lemnului. România trebuie să investească masiv în unități de producție pentru CLT (Cross Laminated Timber) și panouri structurale.
CLT-ul reprezintă „betonul verde” al secolului XXI. A rămâne doar furnizori de cherestea, în timp ce importăm produse cu valoare adăugată, este o eroare strategică. Industria forestieră românească trebuie să aibă curajul de a investi în fabrici care să transforme fibra noastră în fundația clădirilor sustenabile de mâine. Finlanda ne-a arătat deja calea: Kari T. Korhonen, director de cercetare la Institutul Finlandez al Resurselor Naturale (Luke), a demonstrat că managementul activ al pădurii, dublat de stocarea carbonului în produse din lemn de lungă durată, este cea mai eficientă metodă de combatere a schimbărilor climatice.
Reconstrucția Ucrainei și datoria de viziune
Un capitol esențial al discuțiilor a fost reconstrucția Ucrainei. Ambasadorul Mykhailo Vydoinyk a lansat un apel direct: „Reconstrucția nu poate aștepta; avem nevoie de soluții de construcție rapide și sustenabile acum.” Prin proximitate, România este furnizorul logic, dar pentru a onora acest rol, trebuie să fie capabilă să ofere produse finite — panouri structurale și elemente de construcție moderne — nu doar materie primă brută.
Un apel la responsabilitate
În 2026, succesul se măsoară în valoare adăugată. ASFOR lansează un apel la viziune:
1. Extinderea finanțărilor: continuarea modelului DR 24 cu noi scheme de sprijin pentru tehnologii de prelucrare (CLT, panouri structurale).
2. Management activ: recunoașterea pădurii gospodărite ca pilon al neutralității climatice.
3. Curaj industrial: trecerea de la exportul de cherestea la producția de soluții finite.
Sustenabilitatea reală înseamnă să avem curajul de a investi în viitor, redând lemnului românesc demnitatea de a fi fundația construcțiilor de mâine.
