Habitat for Humanity România marchează trei decenii de activitate într-un domeniu în care construcția propriu-zisă reprezintă doar partea vizibilă a unei intervenții mult mai ample. Organizația, înființată în 1996, a sprijinit familii vulnerabile, a mobilizat voluntari și parteneri privați și a dezvoltat proiecte prin care locuirea este abordată ca fundament al stabilității sociale, al sănătății, al educației și al integrării în comunitate. Într-o piață în care accesul la locuințe decente rămâne o problemă structurală, activitatea Habitat for Humanity România depășește logica ajutorului punctual și intră în zona soluțiilor integrate, de la construcția și reabilitarea de locuințe până la eficiență energetică, răspuns în situații de dezastru și modele alternative de locuire accesibilă. La 30 de ani de la începutul activității, organizația revendică nu doar un bilanț cantitativ - peste 100.000 de români sprijiniți, 5.100 de locuințe construite sau reabilitate și mai mult de 55.000 de voluntari mobilizați -, ci și o schimbare de perspectivă asupra ideii de "acasă". Despre această evoluție, despre lecțiile acumulate și despre obiectivele următorului deceniu, oferă detalii Roberto Pătrășcoiu, directorul național al Habitat for Humanity România.
- Habitat for Humanity România împlinește 30 de ani de activitate. Care considerați că este cea mai importantă transformare pe care organizația a reușit s-o producă în comunitățile vulnerabile din România în aceste trei decenii?
- Cred că cea mai importantă transformare este faptul că am schimbat modul în care este înțeleasă nevoia de locuire. În urmă cu 30 de ani, Habitat for Humanity România era asociată în principal cu realizarea de locuințe. Astăzi, continuăm să construim, dar am înțeles că o casă reprezintă doar punctul de plecare pentru o viață demnă și pentru comunități reziliente. De-a lungul acestor trei decenii, am evoluat de la o organizație concentrată exclusiv pe construcția de locuințe la una care dezvoltă soluții integrate pentru a sprijini comunitățile vulnerabile să devină mai sustenabile. Am construit o infrastructură complexă de programe, având drept fundament nevoia de locuire, și am intervenit acolo unde această nevoie s-a manifestat în forme diferite. Am dezvoltat proiecte de eficiență energetică pentru a reduce costurile de trai și vulnerabilitatea energetică a familiilor, am intervenit în situații de dezastru pentru a răspunde rapid nevoilor celor afectați - preponderent în urma inundațiilor cauzate de schimbările climatice - și am promovat soluții de locuire accesibilă și politici publice care să genereze schimbări sistemice. În același timp, am investit în dezvoltarea comunitară și în consolidarea parteneriatelor care fac posibilă această schimbare. Poate că aceasta este cea mai valoroasă lecție pe care am învățat-o în acești 30 de ani: locuirea nu înseamnă doar patru pereți și un acoperiș. Înseamnă siguranță, sănătate, acces la oportunități și sentimentul de apartenență la o comunitate. Iar rolul nostru este să înțelegem toate aceste contexte și să intervenim acolo unde este nevoie, astfel încât cât mai multe familii să poată construi un viitor mai bun.
- Privind retrospectiv, care au fost cele mai dificile momente pentru organizație și ce lecții v-au ajutat să le depășiți?
- Fără îndoială, unul dintre cele mai dificile momente din istoria Habitat for Humanity România a fost izbucnirea pandemiei de COVID-19, în martie 2020. A fost momentul în care ne-am dat seama că multe dintre lucrurile care ne defineau modul de lucru vor trebui regândite aproape peste noapte. Organizația noastră era cunoscută pentru evenimentele sale de construire accelerată, care aduceau împreună sute de voluntari pe șantier. Big Build, proiectul nostru emblematic, demonstra an de an cât de mult se poate realiza atunci când oamenii își unesc forțele pentru o cauză comună. Ultima ediție organizată înainte de pandemie a avut loc în 2019, iar apogeul acestui proiect a fost atins în 2017, în județul Bacău, când 1.000 de voluntari au construit 36 de locuințe în doar cinci zile - o performanță extraordinară și o dovadă a solidarității de care este capabilă societatea românească. Pandemia a schimbat însă regulile jocului. Evenimentele de voluntariat au fost anulate sau restrânse semnificativ, iar mulți dintre partenerii noștri tradiționali și-au îndreptat atenția și resursele către urgența momentului - susținerea sistemului medical și a intervențiilor generate de criza sanitară. Pentru noi, a fost un punct de cotitură. Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o a fost că impactul real nu vine din rigiditatea cu care îți urmezi planurile, ci din capacitatea de a te adapta fără să-ți pierzi misiunea. Am înțeles că rolul nostru nu este doar să construim case, ci să fim alături de comunități acolo unde nevoia este cea mai mare. În acel context, Habitat for Humanity România a contribuit la construirea unui Centru pentru Situații de Urgență la Moinești, răspunzând unei nevoi urgente a sistemului medical local la momentul respectiv. Treptat, activitățile de voluntariat au fost reluate, iar odată cu ridicarea completă a restricțiilor, în 2023, am putut reveni la șantierele care aduc împreună oameni din companii, comunități și instituții publice. Am ieșit din această perioadă mai flexibili, mai rezilienți și cu o convingere și mai puternică: organizațiile care ascultă, se adaptează și rămân aproape de oameni sunt cele care pot continua să genereze schimbare, chiar și în cele mai dificile momente.
- În 30 de ani, Habitat a construit nu doar locuințe, ci și comunități, mobilizând mii de voluntari și parteneri. Cum s-a schimbat cultura voluntariatului și a implicării sociale în România în această perioadă?
- Dacă mă uit în urmă la ultimii 30 de ani, cred că cea mai mare schimbare este trecerea de la o cultură a ajutorului punctual la o cultură a implicării asumate și a parteneriatului. La început, voluntariatul era perceput mai degrabă ca un gest individual, ocazional, făcut din dorința de a ajuta. Astăzi, vedem din ce în ce mai mulți oameni și organizații care înțeleg că schimbarea socială necesită consecvență, colaborare și responsabilitate împărtășită. Companiile multinaționale au avut un rol important în această transformare. Dacă în urmă cu două sau trei decenii conceptul de voluntariat corporativ era aproape inexistent, astăzi multe companii îl integrează firesc în cultura lor organizațională. Angajații nu mai participă doar pentru a bifa o activitate de responsabilitate socială, ci pentru că își doresc să contribuie, să înțeleagă realitățile din comunități și să facă parte din soluție. De multe ori, o zi petrecută pe șantier alături de o familie beneficiară schimbă perspective și creează conexiuni umane autentice.
În același timp, voluntariatul a devenit și un instrument de dezvoltare personală și profesională. Oamenii descoperă că pot învăța despre leadership, empatie, lucru în echipă și reziliență într-un context diferit de cel de la birou. Iar pentru companii, aceste experiențe consolidează coeziunea echipelor și întăresc sentimentul de apartenență la o organizație care își asumă un rol activ în societate.
Suntem recunoscători că, în acești 30 de ani, peste 55.000 de voluntari au ales să construiască alături de Habitat for Humanity România. Fiecare dintre ei a devenit, într-un fel, un ambasador al ideii că fiecare persoană poate contribui la schimbare. Pentru că, dincolo de locuințele pe care le-am construit împreună, am construit încredere, solidaritate și convingerea că probleme complexe, precum accesul la o locuire decentă, nu pot fi rezolvate de un singur actor. Desigur, mai este mult de făcut. Cred că următorul pas este să dezvoltăm și mai mult cultura implicării pe termen lung și să înțelegem că locuirea nu este doar responsabilitatea autorităților sau a organizațiilor neguvernamentale. Este o responsabilitate comună. Iar atunci când statul, mediul privat, societatea civilă și cetățenii lucrează împreună, schimbarea este durabilă.
- România continuă să se confrunte cu provocări majore în domeniul locuirii. Care sunt, în opinia dumneavoastră, cele mai urgente probleme care necesită atenția autorităților, a mediului de afaceri și a societății civile?
- Cred că una dintre cele mai mari provocări este faptul că încă privim locuirea ca pe o problemă individuală, când, în realitate, este o problemă sistemică. O locuință decentă nu înseamnă doar un acoperiș deasupra capului. Ea influențează sănătatea, educația, șansele de angajare, dezvoltarea copiilor și, în cele din urmă, coeziunea socială. Totul începe cu un "acasă". În România, avem în continuare un deficit major de locuințe accesibile pentru persoanele și familiile cu venituri mici și medii. Stocul de locuințe sociale este insuficient, iar mecanismele prin care oamenii vulnerabili pot accesa o locuință adecvată sunt limitate. În același timp, există mii de locuințe neocupate, clădiri abandonate sau spații care ar putea fi transformate și reintegrate în circuitul locativ.
O altă problemă urgentă este calitatea fondului construit existent. Mulți români trăiesc în locuințe improprii, supraaglomerate sau ineficiente energetic. Vulnerabilitatea energetică a devenit o realitate pentru tot mai multe familii, iar investițiile în renovare și eficiență energetică trebuie privite nu doar prin prisma reducerii consumului, ci și ca investiții în sănătate, demnitate și reducerea sărăciei.
Cred, de asemenea, că trebuie să discutăm mai deschis despre prevenție și reziliență. Fie că vorbim despre dezastre naturale, accidente sau alte situații de urgență, România are nevoie de mecanisme care să permită intervenții rapide și eficiente pentru familiile care își pierd locuințele. Experiențele recente ne-au arătat cât de vulnerabili putem deveni și cât de important este să avem soluții pregătite înainte ca o criză să apară. Dincolo de toate acestea, cred că este nevoie de mai mult curaj în a adopta soluții inovatoare. Nu trebuie să inventăm totul de la zero. Există deja modele funcționale, testate inclusiv de Habitat for Humanity România: apartamente goale care pot deveni locuințe pentru familii vulnerabile prin intermediul Agențiilor de Închiriere Socială, clădiri abandonate care pot fi renovate și transformate în locuințe sociale sau proiecte imobiliare care pot integra componente de locuire accesibilă. Niciuna dintre aceste provocări nu poate fi rezolvată de un singur actor. Statul are responsabilitatea de a crea politici publice coerente și predictibile. Mediul de afaceri poate contribui cu resurse, expertiză și capacitate de inovare. Societatea civilă aduce proximitatea față de comunități și capacitatea de a testa și scala soluții eficiente. Atunci când aceste trei forțe lucrează împreună, locuirea încetează să mai fie o problemă fără soluție și devine o oportunitate de a construi o societate mai echitabilă și mai rezilientă.
- Cum a evoluat misiunea organizației pentru a răspunde noilor realități sociale?
- În esență, misiunea noastră a rămas aceeași: ne dorim ca fiecare familie să aibă un loc sigur și decent pe care să îl poată numi "acasă". Ceea ce s-a schimbat sunt instrumentele prin care răspundem acestei misiuni. În ultimii 30 de ani, societatea s-a schimbat profund, iar provocările legate de locuire au devenit tot mai complexe. Nu mai vorbim doar despre lipsa unei locuințe, ci și despre vulnerabilitate energetică, dezastre naturale, migrație, crize umanitare sau comunități care nu au acces la infrastructura și serviciile de bază necesare unei vieți demne. A fost firesc ca și noi să evoluăm. Astăzi, activitatea Habitat for Humanity România se sprijină pe patru direcții strategice majore: construirea și reabilitarea de locuințe, sprijinirea comunităților vulnerabile, eficiența energetică și răspunsul la dezastre. Fiecare dintre aceste direcții pornește de la aceeași convingere: locuirea este fundamentul pe care oamenii își construiesc sănătatea, educația, stabilitatea economică și speranța într-un viitor mai bun.
Am învățat să fim mai agili și să intervenim acolo unde nevoia este cea mai mare. În timpul pandemiei, am sprijinit sistemul medical local prin construirea unei stații de ambulanță la Moinești. După izbucnirea războiului din Ucraina, am dezvoltat soluții de sprijin locativ pentru mii de refugiați. În urma exploziei din Rahova, am reușit să oferim rapid locuințe temporare familiilor afectate. În paralel, am investit în proiecte de eficiență energetică, pentru că o locuință decentă nu înseamnă doar existența unui acoperiș, ci și posibilitatea unei familii de a-și permite să trăiască în siguranță și confort. Cred că una dintre cele mai importante lecții ale ultimilor ani este că impactul real vine din capacitatea de adaptare. Organizațiile care rămân importante sunt cele care își păstrează valorile, au curajul să-și regândească metodele și inovează. Noi nu am renunțat niciodată la ceea ce ne definește. Continuăm să construim locuințe și să aducem oamenii împreună. Doar că astăzi înțelegem mai bine că "acasă" înseamnă mai mult decât o casă: înseamnă siguranță, reziliență și șansa unei vieți mai bune.
- Alegeți un proiect sau o poveste care definește cel mai bine cei 30 de ani ai Habitat for Humanity România. De ce considerați că acel exemplu este reprezentativ?
- De-a lungul a 30 de ani de activitate, am întâlnit mii de familii și am fost martorii unor povești extraordinare de curaj, reziliență și speranță. Dacă ar fi să aleg una singură, cred că l-aș alege pe Robert. L-am cunoscut în prima mea zi de lucru la Habitat for Humanity România, în decembrie 2016. Avea 11 ani și urma să se mute împreună cu familia sa într-o locuință nouă. L-am întrebat atunci ce îl face cel mai fericit. Mă așteptam să-mi vorbească despre casă, despre camera lui sau despre faptul că nu va mai ploua înăuntru. În schimb, mi-a răspuns foarte simplu: "Că, în sfârșit, pot să-mi chem prietenii să ne jucăm fotbal". I-am promis că vara următoare voi veni să jucăm un meci împreună în curtea lui. Viața ne-a purtat însă pe fiecare în direcții diferite, iar promisiunea a rămas neîndeplinită.
Zece ani mai târziu, eram din nou în Berceni, construind patru locuințe în cadrul unui eveniment de construire accelerată. Telefonul a sunat, iar la celălalt capăt al firului era Robert: "Am auzit că sunteți aici și construiți case. Pot să vin și eu ca voluntar?" A venit. Ne-am revăzut după un deceniu și a lucrat alături de noi la construirea unor noi locuințe pentru alte familii. La finalul evenimentului, i-am oferit microfonul. Atunci am aflat și restul poveștii lui. Robert era student la Facultatea de Construcții și își dorea să devină inginer pentru a construi, la rândul lui, case pentru alții. Cred că această poveste definește cel mai bine ceea ce înseamnă Habitat for Humanity România. Pentru că, în realitate, munca noastră nu este despre cărămizi, ciment sau acoperișuri. Este despre ceea ce se întâmplă după ce cheia este predată unei familii. Este despre copiii care își continuă educația, despre oameni care capătă încredere în propriile forțe, despre părinți care își găsesc stabilitatea și despre tineri care aleg să dea mai departe ceea ce au primit.
De-a lungul timpului, am observat un lucru simplu: atunci când o familie trăiește în condiții improprii, este doar o problemă de timp până când apar probleme de sănătate, abandon școlar, dificultăți financiare sau pierderea speranței. Dar am descoperit că și reversul este adevărat. Atunci când oamenii beneficiază de o locuință decentă, este doar o problemă de timp până când lucrurile încep să se schimbe în bine. Robert este dovada vie a acestui lucru. Iar pentru mine, el reprezintă cel mai bine cei 30 de ani ai Habitat for Humanity România: oameni care, atunci când primesc șansa unui "acasă", își schimbă propriul destin și ajung, la rândul lor, să contribuie la schimbarea vieților altora.
- Care este viziunea dumneavoastră pentru următorul deceniu și ce obiective majore și-a propus Habitat for Humanity România până în 2035?
- Cred că următorul deceniu trebuie să fie despre scalarea impactului și despre curajul de a aborda problema locuirii într-un mod diferit. În ultimii 30 de ani, am demonstrat că există soluții care funcționează, că parteneriatele dintre autorități, mediul privat și societatea civilă pot produce schimbări reale și că investiția în locuire generează beneficii care depășesc cu mult spațiul fizic al unei locuințe. Până în 2035, ne propunem să ajungem la și mai multe familii, dar mai ales să contribuim la schimbarea sistemelor care perpetuează excluziunea locativă. Vom continua să construim și să renovăm locuințe, pentru că nevoia rămâne uriașă. În același timp, vom investi în dezvoltarea și extinderea unor soluții inovatoare pe care le-am testat deja: programe de eficiență energetică pentru gospodăriile vulnerabile, mecanisme de răspuns rapid în situații de dezastru, modele alternative de locuire accesibilă, precum Agenția de Închiriere Socială, și inițiative care mobilizează tot mai mulți cetățeni și companii să se implice activ în comunitățile din care fac parte.
Ne dorim, de asemenea, să avem o contribuție tot mai importantă în formularea politicilor publice din domeniul locuirii. România are nevoie de o abordare strategică și predictibilă, bazată pe date, pe soluții deja validate și pe colaborare între toți actorii implicați. Cred că experiența acumulată în acești 30 de ani ne oferă atât legitimitatea, cât și responsabilitatea de a participa la această conversație și de a aduce în spațiul public exemple concrete despre ceea ce funcționează.
În același timp, cred că trebuie să ne uităm mai atent la felul în care definim succesul. Nu este suficient să numărăm case construite sau proiecte implementate. Impactul real se vede în traiectoriile de viață care se schimbă: în copiii care rămân la școală și își pot imagina un viitor diferit, în părinții care își recapătă stabilitatea și încrederea, în familiile care nu mai trăiesc permanent cu sentimentul că următoarea criză le poate destabiliza complet existența. Într-o publicație dedicată construcțiilor, poate că este potrivit să spun că adevărata măsură a succesului nu este numărul de metri pătrați construiți, ci ceea ce se clădește în interiorul lor: sănătate, încredere, oportunități și reziliență. Până în 2035, îmi doresc ca Habitat for Humanity România să contribuie la o schimbare de perspectivă: să înțelegem că locuirea decentă nu este un cost, ci una dintre cele mai inteligente investiții pe care o societate le poate face în propriul viitor.
