După mai mult de cincisprezece săptămâni de conflict, semnarea acordului dintre SUA și Iran anunță o perioadă de calm pentru Orientul Mijlociu, într-un context regional marcat de fragilitate. Însă această pauză nu poate ascunde problema esențială: durata și intensitatea conflictului, care au depășit cu mult așteptările inițiale, au perturbat profund o regiune crucială a economiei mondiale.
Strâmtoarea Ormuz este un punct strategic de strângere pentru aprovizionarea cu hidrocarburi și derivații acestora. Foarte puține țări - în special din Asia de Sud-Est și de pe coasta Africii de Est - au reușit să ocolească aceste perturbări. Orice revenire la normalitate - dacă este într-adevăr posibilă - va necesita timp.
Economia globală rezistă, dar încetinește
Economia mondială a reușit până acum să absoarbă șocul, în special datorită constituirii anterioare de stocuri și ajustărilor la nivelul cererii. Însă această fază își atinge limitele. Oprirea producției în anumite sectoare, reapariția presiunilor inflaționiste și înăsprirea condițiilor financiare sunt primii indicatori ai acestor dificultăți, în timp ce guvernele dispun de o marjă de manevră foarte redusă în ceea ce privește sprijinirea activității economice și a veniturilor.
În acest context, Coface revizuiește în jos previziunile de creștere la 2,3% pentru 2026 și 2,5% pentru 2027, o reducere de 0,6 puncte procentuale pe o perioadă de doi ani.
Lanțurile de aprovizionare sub presiune
Închiderea practică a Strâmtorii Ormuz - 145 de nave au tranzitat strâmtoarea în luna mai, comparativ cu peste 3.300 cu un an în urmă - a perturbat transporturile globale și a pus din nou lanțurile de aprovizionare sub presiune. Companiile semnalează deja termene de livrare mai lungi, costuri în creștere și semne timpurii de penurie, ceea ce le determină să constituie stocuri de precauție, în detrimentul unei presiuni sporite asupra fluxului de numerar și a marjelor. În acest context, se preconizează că insolvențele corporative vor continua să crească în acest an (+6% la nivel global), unele țări înregistrând creșteri deosebit de accentuate (în special SUA, Franța și Japonia).
În practică, impactul variază de la o regiune la alta
Șocul este global, dar intensitatea sa variază semnificativ de la o regiune la alta.
• În Orientul Mijlociu, statele din Golf au fost cele mai direct afectate, înregistrând contracții puternice ca urmare a dependenței lor de Strâmtoarea Ormuz.
• În Europa, creșterea prețurilor la energie și incertitudinea prelungită afectează cererea internă, fiind preconizată o creștere de doar 0,7% pentru zona euro.
• În SUA, inflația este din nou în creștere (de la 2,4% în februarie la 4,2% în mai), afectând puterea de cumpărare și consumul gospodăriilor cu venituri mici.
• În Asia, situația este mixtă, unele sectoare înregistrând în continuare performanțe solide (exporturile sud-coreene de semiconductori au crescut cu 153% de la începutul anului), în timp ce altele se confruntă cu marje de profit reduse.
• În cele din urmă, în economiile emergente, în special în America Latină, șocul s-a concretizat printr-o recrudescență a inflației și prin politici monetare mai restrictive, așa cum este cazul în Brazilia, unde rata dobânzii de referință se situează la 14,5%.
„Calmarea ostilităților din Orientul Mijlociu este o veste bună, dar nu poate ascunde problema esențială: perturbările care au început deja vor afecta activitatea economică, veniturile și ocuparea forței de muncă. Un număr fără precedent de 41 de retrogradări sectoriale în 19 țări subliniază impactul global al unui conflict ale cărui consecințe asupra fluxurilor comerciale și asupra profitabilității companiilor vor continua să cântărească greu în lunile următoare”, declară Jean-Christophe Caffet, economist-șef Coface.
