Sectorul construcțiilor se află printre cele mai afectate domenii de deteriorarea climatului economic din România, pe fondul creșterii costurilor de finanțare, al blocajului financiar și al accentuării problemelor de lichiditate. Datele centralizate după primul trimestru al anului 2026 indică o creștere semnificativă a numărului de insolvențe, inclusiv în rândul companiilor mari, cu impact major asupra lanțurilor economice și a proiectelor de investiții.
Economia României traversează o perioadă de reașezare structurală profundă, iar efectele sunt tot mai vizibile în mediul de afaceri. Potrivit unei analize realizate de Sierra Quadrant, presiunea economică nu mai afectează doar firmele mici și mijlocii, ci a ajuns și la companiile de mari dimensiuni, cu sute de angajați și afaceri de zeci de milioane de euro.
"Numărul de companii care au intrat în incapacitate de plată în primele trei luni ale acestui an reflectă o presiune acumulată din cauza costurilor ridicate cu finanțarea și a contracției consumului pe anumite segmente cheie. Domenii tradițional vulnerabile, precum construcțiile, comerțul cu amănuntul și transporturile, continuă să domine topul procedurilor deschise la tribunalele comerciale. Cel mai grav este faptul că presiunea economică a ajuns la companii mari - firme cu sute de angajați, zeci de milioane de euro în business și ecosisteme extinse de furnizori și creditori", se arată în analiză.
Numărul insolvențelor în rândul companiilor mari s-a triplat
Datele Registrului Comerțului și ale Institutului Național de Statistică arată că 66 de companii cu active de peste un milion de euro au intrat în insolvență în primul trimestru din 2026, comparativ cu doar 25 în aceeași perioadă a anului trecut. Potrivit lui Ovidiu Neacșu, practician în insolvență și partener coordonator Sierra Quadrant, fenomenul indică o deteriorare semnificativă a mediului economic.
"Asistăm la o adâncire a problemelor economice pe lanțurile de business, cu impact puternic în zone precum comerțul, energie, industrie și servicii. Sunt tot mai multe firme cu sute de angajați care, pe fondul problemelor economice, ajung să apeleze la soluțiile de salvare oferite de mecanismele insolvenței", afirmă Ovidiu Neacșu.
Analiza relevă și o accelerare a fenomenului în luna martie, când au fost deschise 738 de proceduri de insolvență, reprezentând aproximativ 40% din totalul celor 1.829 de cazuri înregistrate în primele trei luni ale anului.
Construcțiile și industria, afectate de costurile ridicate
Pe lista companiilor aflate în dificultate se regăsesc numeroase firme din industrie, inclusiv din sectoarele construcțiilor metalice, agroalimentar și prelucrarea lemnului. Acestea se confruntă simultan cu majorarea costurilor de producție, reducerea cererii externe, condiții de finanțare mai restrictive și volatilitate în lanțurile internaționale de aprovizionare.
În plus, încetinirea economiei germane, principalul partener comercial al României, afectează direct activitatea companiilor integrate în lanțurile industriale europene.
Pentru sectorul construcțiilor, aceste evoluții se traduc prin întârzieri în implementarea proiectelor, creșterea riscurilor financiare și diminuarea capacității de investiții.
Blocajul financiar se extinde în economie
Analiștii Sierra Quadrant consideră că actualul val de insolvențe este diferit de cele din trecut, deoarece nu vizează exclusiv companii cu probleme structurale, ci reflectă acumularea unui blocaj financiar care s-a propagat ani la rând prin economie. "Blocajul financiar devine cea mai mare problemă pe lanțurile economice. Plățile se fac din ce în ce mai greu, iar întârzierile de plată se transferă din mediul de business până în cel de finanțare. Efectele sunt inerente. Proiectele de tip credit furnizor sunt tot mai limitate, iar infuziile de lichiditate din piețe devin tot mai reduse", afirmă Ovidiu Neacșu.
Specialiștii atrag atenția că situația este cu atât mai sensibilă cu cât creditul comercial, principala sursă de finanțare a economiei românești, depășește de peste trei ori volumul creditului bancar.
"Efectele blocajelor din acest sistem se răspândesc rapid către tot lanțul economic", adaugă expertul.
Trimestrul al doilea va arăta dimensiunea reală a crizei
Potrivit analizei, concentrarea insolvențelor în luna martie sugerează că presiunile economice se vor intensifica și în trimestrul al doilea al anului. În acest context, un rol esențial îl vor avea băncile și modul în care acestea vor gestiona companiile aflate în dificultate.
"Adevărata maturitate a creditorului financiar nu se vede în viteza cu care închide o expunere, ci în luciditatea cu care recunoaște momentul în care graba de a recupera riscă să reducă tocmai șansa recuperării. Este o lecție veche. Datele din 2026 o fac din nou urgentă", indică analiza.
Experții avertizează că presiunea exercitată de reglementările europene privind provizioanele determină frecvent băncile să opteze pentru executări rapide, deși restructurarea preventivă poate genera rezultate financiare mai bune pe termen lung.
Concordatul preventiv, accesat prea târziu
Potrivit Sierra Quadrant, la nivel național sunt în derulare 354 de proceduri de concordat preventiv, însă eficiența acestui mecanism este limitată de accesarea sa tardivă.
"Eficiența concordatului este limitată de accesarea lui tardivă. Multe companii ajung la concordat prea târziu, când activele s-au erodat deja, când cheia valorii - oamenii, contractele, licențele - au început să se evapore. Iar unul dintre factorii care amână această decizie este tocmai presiunea bancară timpurie, care reduce spațiul de manevră al debitorului și îl împinge spre soluții reactive, nu proactive", susține Ovidiu Neacșu.
Potrivit acestuia, există diferențe majore între companiile fără perspective de redresare și cele care dețin încă active valoroase, contracte, personal calificat și capacitate operațională, dar sunt afectate temporar de lipsa lichidităților.
"Raționamentul este simplu: o creanță are o valoare contabilă, o garanție are o valoare estimată, dar valoarea efectiv recuperabilă este cu totul altceva. Ea depinde de piață, de cumpărători, de momentul vânzării, de starea juridică a activului, de costurile de conservare și de funcționalitatea economică a companiei. Activele unei companii aflate în dificultate nu rămân neutre. Utilajele nefolosite se depreciază, stocurile devin greu vandabile, autorizațiile expiră, contractele comerciale se pierd. Oamenii-cheie pleacă, clienții își caută furnizori mai stabili, litigiile blochează tranzacții, iar costurile de pază, conservare, întreținere sau mediu curg mai departe, indiferent de ce se întâmplă în dosar. Concluzia este una incomodă: creditorul poate câștiga procedural și pierde economic în același timp. Poate bloca un plan de reorganizare, poate forța vânzarea unor active - și totuși, la final, suma recuperată să fie mai mică decât ar fi fost într-un scenariu controlat", a precizat Ovidiu Neacșu.
Semnale de alarmă pentru investiții și marile proiecte
Datele din primul trimestru al anului arată că dintre cele 19 companii mari intrate în insolvență, cel puțin o parte activează în sectoare cu potențial de redresare, precum industria alimentară, prelucrarea lemnului și construcțiile metalice. În aceste condiții, specialiștii consideră că decizia creditorilor ar trebui să fie ghidată de criterii economice și nu exclusiv procedurale.
"Această schimbare de perspectivă contează enorm, pentru că în insolvență răbdarea nu este o virtute morală. Este o decizie economică rațională. Duritatea nu este întotdeauna un semn de profesionalism. Uneori este doar un reflex care simplifică excesiv o realitate complicată", spune Ovidiu Neacșu.
Privind retrospectiv, analiștii Sierra Quadrant arată că piața insolvențelor a parcurs în ultimul deceniu un ciclu economic complet. După perioada de stabilizare din intervalul 2016-2019 și măsurile de sprijin adoptate în timpul și după pandemia de COVID-19, economia românească revine la o realitate marcată de lipsa lichidităților și de necesitatea unor restructurări profunde.
Pentru sectorul construcțiilor, contextul actual reprezintă o provocare majoră. Creșterea costurilor, accesul mai dificil la finanțare și extinderea blocajului financiar riscă să afecteze ritmul de implementare al marilor proiecte și să amplifice presiunile asupra întregului lanț de furnizori și antreprenori din industrie.
