Asociația Profesională pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS) își consolidează comunitatea de specialiști prin aderarea companiei Geofor Proiect, firmă de inginerie geotehnică specializată în investigații in situ, încercări de laborator și monitorizare geotehnică. Compania îmbină activitatea de teren cu analiza detaliată a datelor, realizând interpretarea și corelarea rezultatelor geotehnice cu stratificația și condițiile hidrogeologice specifice fiecărui amplasament.
Prin laboratorul geotehnic autorizat ISC și echipamente dedicate pentru monitorizare geotehnică in situ și instrumentare, Geofor Proiect asigură monitorizarea comportării terenului și a construcțiilor în timp, inclusiv monitorizare inclinometrică (instalare tubulatură, efectuarea citirilor succesive și interpretarea deplasărilor laterale), precum și monitorizarea terasamentelor și platformelor prin metode precum LWD, placă statică și determinarea Evd. Activitatea companiei acoperă atât obiective civile, cât și proiecte complexe de infrastructură, incluzând controlul execuției lucrărilor geotehnice și de terasamente.
Interviu cu Alexandru Capanistei, General Manager Geofor Proiect.
- Cu ce se ocupă concret compania dumneavoastră și ce tip de suport geotehnic oferiți în proiectele de construcții și infrastructură?
- Pe scurt, facem geotehnică aplicată: investigații/ încercări, interpretare și suport tehnic în proiecte unde "terenul contează" (drumuri, fundații, taluzuri/ versanți, lucrări în zone sensibile). Mie îmi place să spun simplu: în geotehnică nu vinzi doar cifre; vinzi sens și control - adică să legi datele de mecanism și de ceea ce se poate întâmpla în timp.
- Cum a ajuns compania în monitorizare geotehnică: strategie sau piață?
- A pornit din practică (și din piață), dar a devenit strategie. Când lucrezi în zone unde ai vecinătăți, apă, umpluturi, terenuri "cu istoric", îți dai seama repede că nu există intervenție "mică", ci intervenții cu efecte mai mici sau mai mari.
Așa că monitorizarea, pentru noi, n-a fost un "extra", ci o formă de a rămâne corecți față de lucrare: dacă terenul are timp și mecanismul poate evolua, eu nu pot să plec "cu ochii închiși" după ce am predat un raport.
- Ce proiecte de monitorizare gestionați și ce sectoare sunt prioritare?
- În momentul acesta, ne interesează (și ne vin) mai ales proiecte unde există deplasări/ tasări care pot afecta funcționalitatea sau siguranța în timp: taluzuri/ versanți, zone urbane sensibile, consolidări/ îmbunătățiri de teren, infrastructură în zona metropolitană Iași și Galați.
Ca tip de monitorizare, gândim totul pe ideea: nu măsori "de dragul măsurării", ci pentru a închide mecanismul. Practic, urmărim familiile clasice de mărimi: deplasări, tasări, apă (nivel/ presiuni), plus indicatori de stare a execuției (umiditate/ compactare/ drenaj) - fiindcă detaliile mici ajung să devină mecanisme mari.
- Relația dintre monitorizare și responsabilitatea față de beneficiar: unde se termină tehnicul și începe eticul?
- Din punctul meu de vedere, în geotehnică linia este foarte subțire. Obligația tehnică este să proiectezi/ argumentezi corect pe baza datelor și a normativelor. Obligația etică începe exact când îți amintești că greșelile nu sunt mereu imediate: pot apărea după luni sau ani, sub formă de tasări lente, fisuri fine, înclinări "acceptabile"… până nu mai sunt.
Etic, eu cred că am două lucruri de făcut: să spun clar ce este cert/ ce este probabil/ ce este posibil (adică adevărul incomplet, dar spus la timp) și să tratez monitorizarea ca pe instrumentul care transformă ipoteza în control, nu ca pe o bifă.
Obstacolele în România (legislativ, piață, cultură profesională), eu le văd în trei zone, foarte direct:
• Cultura "merge și așa"/ optimismul ieftin: În geotehnică, optimismul este periculos tocmai fiindcă terenul te poate contrazice în timp, nu imediat.
• Confuzia între monitorizare reală și "monitorizare după": Încă se întâmplă să se monteze instrumente și să se strângă date… fără praguri, fără criterii, fără reacție. Asta nu este control, este arhivă, iar metoda observațională, în sens matur, înseamnă ipoteză + praguri + reacție pregătită, nu "vedem noi".
• Piața și presiunea pe preț/ termen: Se cere uneori "un rezultat rapid" într-un domeniu unde timpul terenului nu se aliniază cu timpul administrativ. Dacă ignori SLS (deformații, tasări în timp) și te uiți doar la conformarea imediată, riști să pierzi din vedere comportarea în exploatare.
- De ce APMGS și ce așteptări aveți?
- Am ales APMGS pentru că vreau să fiu într-un loc unde se vorbește serios despre control, nu doar despre "rapoarte". Pentru mine, rolul geotehnicianului este să transforme necunoscutul în risc controlabil (prin scenarii, praguri, metodă observațională, monitorizare unde trebuie), nu să pretindă certitudini care nu există.
Așteptările mele, sincer: să avem un spațiu unde schimbăm studii de caz reale (cu ce a mers/ ce n-a mers/ ce am învățat), să se consolideze o cultură de praguri + reacție (nu "date pentru sertar") și să creștem "memoria profesională" a domeniului - pentru că, în geotehnică, discernământul se formează din lucrări comparabile și feedback din teren.
- Cum vedeți evoluția monitorizării în următorii 5 ani? Tendințe/ tehnologii?
- Eu cred că mergem clar spre: mai mult monitoring în timp real (automatizări, alerte), mai multă integrare între proiectare - execuție - exploatare (nu "se închide" la recepție) și, da, spre AI/ analitică, dar folosită sănătos: ca accelerare, nu ca verdict.
Ce urmăresc cu interes este partea de AI pentru detectarea trendurilor/ devierilor (early warning), dar cu o condiție foarte clară: dacă nu ai praguri și reacție pregătită, nici AI nu "salvează" nimic, doar îți arhivează mai frumos surpriza.
Și mai este ceva important: corelația nu este mecanism. Dacă nu știi unde nu este valabil modelul, ai doar optimism numeric.
- Transmiteți un mesaj pentru colegii care nu sunt membri APMGS.
- Dacă aș spune-o simplu: merită să vă alăturați pentru că, în geotehnică, singurul lucru mai periculos decât lipsa datelor este iluzia că ai control când, de fapt, ai doar hârtii. APMGS poate ajuta industria să fie mai unitară în practici (praguri, reacție, raportare, lecții învățate) și să ridice nivelul de dialog cu beneficiarul/ executantul. Iar cultura aceasta se construiește doar împreună, nu în izolare.
În încheiere, menționez că o parte din ideile exprimate mai sus sunt inspirate din cartea pe care am scris-o, "Geotehnica: Mecanism și Etică", aflată în prezent în proces de publicare. Lucrarea tratează relația dintre mecanismul geotehnic real, risc, timp și responsabilitatea profesională, inclusiv rolul monitorizării ca instrument de control și discernământ, nu doar de conformitate.
