Într-un moment în care investițiile publice în infrastructura majoră - drumuri, poduri, căi ferate, baraje, structuri speciale - sunt în centrul atenției autorităților și profesioniștilor din construcții, Asociația Profesională pentru Monitorizare Geotehnică și Structurală (APMGS) trage un semnal de alarmă asupra unei practici persistente care poate afecta siguranța și durabilitatea proiectelor critice: tratarea monitorizării geotehnice și structurale ca pe o simplă formalitate administrativă.
"În numeroase proiecte, cerințele asociate monitorizării sunt insuficient definite, formulate generic sau tratate ca o simplă formalitate administrativă. Această abordare generează riscuri semnificative și conduce la rezultate sub nivelul de calitate așteptat pentru investiții de interes public major. Cerințele beneficiarului nu sunt simple condiții contractuale. Ele reprezintă instrumentul principal prin care beneficiarul public stabilește nivelul minim de calitate acceptat, obiectivele tehnice și responsabilitățile asumate pe întreg ciclul de viață al construcției", transmite APMGS.
De la formalitate la responsabilitate tehnică
Potrivit APMGS, în multe proiecte de infrastructură, cerințele privind monitorizarea sunt formulate vag sau tratate ca o condiție opțională, ceea ce generează consecințe grave: soluții minimale selectate pe criteriul prețului, sisteme de monitorizare subdimensionate sau incomplete și un caracter reactiv al monitorizării în locul unuia preventiv.
De aceea, cerințele beneficiarului trebuie să fie clare, detaliate din punct de vedere tehnic, obligatorii și stabilite încă din faza de ofertare.
Această precizare ajută la:
• creșterea calității în proiectare, prin alegerea unor soluții de monitorizare adecvate riscurilor reale;
• supervizare eficientă, bazată pe criterii tehnice verificabile;
• execuție controlată, cu sisteme funcționale și fiabile;
• exploatare sigură, prin date relevante pentru decizii tehnice informate.
Experiența recentă din proiectele de infrastructură publică din România arată că lipsa sau formularea vagă a Cerințelor Beneficiarului privind monitorizarea conduce frecvent la:
• soluții minimale, selectate preponderent pe criteriul prețului;
• sisteme de monitorizare subdimensionate sau incomplete;
• monitorizare reactivă, fără valoare preventivă reală;
• dificultăți majore în exploatare și în gestionarea situațiilor de risc.
În aceste condiții, monitorizarea nu mai îndeplinește rolul de instrument de prevenție și management al riscurilor, devenind o obligație formală, fără impact real asupra siguranței construcțiilor.
Necesitatea unor Cerințe ale Beneficiarului clare și măsurabile
Potrivit APMGS, pentru a corecta aceste disfuncționalități, este esențial ca autoritățile publice, în calitate de beneficiari, să solicite explicit, prin Cerințele Beneficiarului:
• cerințe tehnice minime clare și măsurabile, care să permită evaluarea obiectivă a ofertelor;
• standarde de calitate sub care nu se poate coborî, indiferent de presiunea costurilor;
• obiective de monitorizare corelate direct cu comportarea construcției, nu doar cu obligații contractuale formale;
• responsabilități explicite privind interpretarea datelor, inclusiv definirea pragurilor, nivelurilor de alertă și a măsurilor asociate.
Prin aceste cerințe, beneficiarul public își asumă un rol activ în gestionarea riscurilor structurale și geotehnice.
Instrumentul care filtrează non-calitatea
Un element central al poziției APMGS este acela că cerințele beneficiarului nu doar ghidează calitatea lucrărilor, ci și filtrează soluțiile tehnice neconforme încă din faza de achiziție publică. Cerințele bine formulate elimină practicile de dumping tehnic și financiar și încurajează un cadru concurențial bazat pe competență și performanță reală, nu pe costuri minimale.
Contrar percepției că astfel de cerințe ar majora costurile proiectelor publice, APMGS argumentează că acestea reduc riscurile generale și costurile generate de intervențiile corective ulterioare, crescând valoarea investițiilor publice pe termen lung.
Apel la responsabilitate instituțională
În încheiere, APMGS face un apel la autoritățile publice să trateze monitorizarea structurală și geotehnică ca pe un element integrant al siguranței construcțiilor și nu doar ca pe o clauză de formalitate. Definirea clară a cerințelor beneficiarul reprezintă nu doar o obligație tehnică, ci și un act de responsabilitate față de interesul public și siguranța utilizatorilor infrastructurii.
În contextul în care România își dorește o infrastructură sigură, durabilă și eficientă, dialogul între beneficiari, proiectanți, constructori și monitorizatori devine esențial pentru transformarea monitorizării geotehnice dintr-o simplă formalitate într-un instrument real de prevenție și siguranță.
