La început de 2026, digitalizarea construcțiilor din România se află într-un punct critic: BIM nu mai este o promisiune exotică, dar nici o practică matură și coerentă. Între inițiative punctuale din mediul privat și o implementare mai degrabă declarativă în sectorul public, piața rămâne marcată de confuzie conceptuală, cerințe neclare și așteptări nerealiste. În acest context, BIMsprint - companie de consultanță și training specializată în managementul informației și implementarea BIM - propune o abordare pragmatică, centrată pe procese, standarde și competențe, nu doar pe software. Într-un interviu amplu, Ilie Drăgan, Team Leader BIMsprint, analizează stadiul real al maturității BIM în România, explică principalele erori din achizițiile publice, barierele din teren și rolul esențial al project managementului. De la lipsa de competențe și rezistența la schimbare, până la nevoia de standardizare, roluri clare și cerințe BIM bine definite, dialogul oferă o radiografie lucidă a tranziției către o practică BIM funcțională, capabilă să genereze valoare reală pe întreg ciclul de viață al construcțiilor.
- Cum ați descrie "maturitatea BIM" în România la început de 2026? Suntem în zona de pilotare, implementare parțială sau standardizare?
- La începutul lui 2026, România se află într-o fază de tranziție, pe care am putea-o caracteriza drept implementare parțială cu tendințe de standardizare. Conform foii de parcurs naționale pentru implementarea BIM, ne aflăm teoretic în Etapa a III-a (trimestrul al treilea 2024 - trimestrul al treilea 2026), care vizează lansarea introducerii BIM la nivel național și implementarea de proiecte-pilot. Cu toate acestea, realitatea din teren arată o discrepanță majoră între sectorul privat și cel public. În sectorul privat, în special în proiectele mari, comerciale sau industriale, vedem, punctual, o maturitate în creștere. Aici, beneficiarii înțeleg valoarea adăugată a BIM, de la coordonare interdisciplinară la controlul costurilor, creșterea productivității și performanța în facility management. Există echipe cu experiență, se folosesc Medii Comune de Date (CDE) și încearcă să respecte minimal standarde internaționale precum ISO 19650. În contrast, proiectele publice sunt încă, în majoritatea lor, în faza de pilotare superficială. Deși există cerințe BIM în unele caiete de sarcini, acestea sunt adesea formale, fără o înțelegere a proceselor din spate, nici măcar a celor care au introdus cerința în caietul de sarcini. Administrația publică nu are încă mecanismele necesare pentru a verifica și utiliza livrabilele BIM, ceea ce face ca implementarea să rămână, de cele mai multe ori, la nivel declarativ.
- Unde vedeți cea mai mare "confuzie conceptuală" în piață când vine vorba de BIM?
- Cea mai mare și mai persistentă confuzie este reducerea BIM la un model 3D, ceea ce implică falsa percepție că beneficiul BIM este doar în faza de proiectare și se poate îndeplini prin achiziția unui instrument de tip software. Într-un articol publicat anterior în Agenda Construcțiilor, atrăgeam atenția asupra acestei probleme. Din păcate, situația nu s-a schimbat fundamental. BIM este încă perceput ca un instrument de vizualizare, nu ca o abordare coerentă și integrată a managementului informației pe întreg ciclul de viață al unei construcții. Această neînțelegere are efecte negative directe asupra proiectelor. Astfel, în licitații cerințele BIM sunt vagi și se rezumă la a solicita "un model BIM", fără a specifica scopul, respectiv de ce se dorește acest lucru (use case) - la nivelul beneficiarului lipsesc cerințele organizaționale privind schimbul de informații (OIR) sau ale obiectivului de investiție (AIR), astfel încât cerințele legate de realizarea proiectului sunt inaplicabile în organizație; nu se specifică nivelul de detaliu informațional (LOIN) sau formatul de livrare și cum acestea vor fi verificate din punct de vedere al calității. Acest lucru duce la oferte necomparabile și, de cele mai multe ori, la un proces de achiziție viciat. În cazul livrabilelor, se livrează modele 3D "frumoase", dar inutile. Acestea nu conțin date structurate, nu pot fi folosite pentru extragerea de cantități, analiză de cost sau pentru faza de operare și mentenanță. Astfel, se pierde cea mai mare parte a valorii pe care BIM o poate aduce.
- În ce tip de proiecte se simte cel mai clar valoarea BIM și digitalizării?
- Valoarea BIM este direct proporțională cu complexitatea proiectului: cu cât un proiect este mai mare, implică mai multe discipline și are o perioadă de utilizare a construcției mai lungă, cu atât beneficiile sunt mai mari. Cele mai evidente avantaje se observă în coordonarea interdisciplinară, unde detectarea automată a greșelilor între specialități (structură, arhitectură, instalații) încă din faza de proiectare reduce erorile de proiectare și execuție cu până la 80%. De asemenea, controlul costurilor este mult îmbunătățit, deoarece extragerea precisă a cantităților din model permite o estimare mult mai exactă și un control riguros al bugetului pe parcursul proiectului. În coordonarea execuției, simularea procesului de construcție în timp ajută la realizarea planificării, a aprovizionării și a optimizării graficului de execuție, la identificarea din timp a potențialelor probleme logistice și la gestionarea facilă a modificărilor. Un alt beneficiu major apare în zona de facility management, unde un model "as-built" corect realizat, care conține toate informațiile structurate despre echipamente și sisteme, devine o bază de date esențială pentru operarea și mentenanța clădirii, reducând costurile pe termen lung. Suplimentar, se poate menționa reducerea timpului de coordonare și livrare în faza de proiectare cu 30-50%, precum și scăderea numărului de solicitări de modificări în șantier cu peste 40%.
- În achizițiile publice, care sunt cele mai frecvente "greșeli de cerințe BIM" pe care le întâlniți?
- Greșelile din caietele de sarcini pentru achizițiile publice sunt, de regulă, o reflexie a confuziei conceptuale menționate anterior. Cele mai frecvente apar atunci când cerințele sunt formulate vag și general, solicitându-se o "livrare BIM" fără a defini clar ce presupune acest lucru, fără precizarea standardelor, obiectivelor, livrabilelor sau formatelor. O altă problemă des întâlnită este utilizarea BIM ca barieră formală, prin introducerea unor cerințe BIM doar pentru a restricționa competiția, fără ca autoritatea contractantă să aibă capacitatea sau intenția reală de a utiliza rezultatele. De asemenea, se observă frecvent lipsa corelării cu legislația, cerințele BIM nefiind aliniate cu prevederile legale privind etapele de realizare a investiției sau cu standardele în vigoare, precum ISO 19650.
Pentru ca BIM să nu rămână doar un element "bifat", caietele de sarcini ar trebui să includă în mod concret un document de tip EIR (Employer’s Information Requirements), aliniat sau derivat din OIR (Organization Information Requirements), PIR (Project Information Requirements) și AIR (Asset Information Requirements). Acest document ar trebui să definească clar scopul utilizării BIM, standardele aplicabile, matricea de responsabilități, nivelul de detaliu informațional (LOIN), capabilitățile BIM necesare, instrumentele utilizate pentru fiecare etapă, formatul livrabilelor, precum și modul de asigurare a calității.
- Dacă există cerințe de livrare BIM, ce clarificări considerați obligatorii înainte de ofertare?
- Nicio companie serioasă nu ar trebui să oferteze un proiect cu cerințe BIM fără a obține clarificări esențiale. Într-un articol anterior, am detaliat aceste aspecte. Pe scurt, întrebările obligatorii vizează șapte zone cheie:
- Ce rol joacă "managementul de proiect" în reușita digitizării sectorului de construcții și a livrării BIM?
- Managementul de proiect joacă un rol esențial în reușita digitalizării sectorului de construcții și a livrării BIM, fiind coloana vertebrală a unei implementări de succes. BIM nu este doar o tehnologie, ci o transformare complexă, intra- și inter-organizațională, iar această schimbare trebuie gestionată în mod structurat. Fără capabilități solide de management de proiect, care să asigure implementarea coerentă atât a principiilor de construction management, cât și a specificului BIM, lanțul se rupe foarte des. Transformarea BIM se află la intersecția mai multor domenii - project management, IT, construcții și change (people) management - iar dacă acestea nu sunt toate acoperite și integrate, procesul nu poate avea succes.
Cele mai frecvente provocări apar în zona planificării, unde lipsa unui Plan de Execuție BIM (BEP) robust, agreat de toate părțile și derivat și aliniat cu PEP, conduce rapid la haos. De asemenea, neclaritatea rolurilor și responsabilităților, respectiv cine livrează ce, când și cum, generează conflicte și întârzieri. O altă problemă majoră este legată de capabilități, deoarece nu este luată suficient în calcul necesitatea schimbării organizaționale și de atitudine a celor implicați. În lipsa unui proces clar de verificare și validare a modelelor în CDE, controlul livrabilelor devine deficitar, iar calitatea informației se degradează rapid. Nu în ultimul rând, colaborarea este afectată de un management defectuos al comunicării între numeroșii stakeholderi ai unui proiect, ceea ce ajunge să anuleze beneficiile platformelor colaborative.
Așa cum am subliniat și într-o analiză din 2025, a crede că pot fi realizate proiecte de succes fără project management este o iluzie, iar acest lucru este cu atât mai adevărat în contextul complex al BIM.
- Care sunt cele mai puternice trei bariere pentru adoptarea BIM în România (din teren)?
- Dincolo de discuțiile strategice, în teren ne lovim constant de trei bariere majore. Prima este reprezentată de lipsa de cunoaștere și competențe. Aceasta este, de departe, cea mai mare problemă. Mulți profesioniști (proiectanți, manageri, executanți) nu au o înțelegere corectă a metodologiei BIM. Formarea profesională este insuficientă sau superficială, iar programele universitare abia încep să considere BIM ca potențială tematică. Când cei care ar trebui să conducă această schimbare, la nivel guvernamental, nu știu ce nu știu, este foarte ușor ca totul să deraieze și ideile bune să se piardă ușor în aplauzele zgomotoase ale unei audiențe nepregătite.
Cea de-a doua este rezistența la schimbare. Industria construcțiilor este, prin tradiție, conservatoare. Implementarea BIM presupune o schimbare a modului de lucru, a proceselor și a culturii organizaționale, iar mulți actori importanți se opun acestei schimbări. Perioada, deși pare favorabilă industriei, cu foarte multe șantiere deschise, este una plină de riscuri, în special legate de cash-flow și forță de muncă, ceea ce face ca managementul să fie absorbit de blocajele de zi cu zi, cu diminuarea focusului pe viitor și planificare strategică.
În fine, trebuie menționate și costurile percepute și lipsa de standardizare. Deși investiția în BIM se amortizează rapid, costurile inițiale cu software-ul, hardware-ul și trainingul sunt percepute ca fiind o barieră, în special pentru firmele mici și mijlocii. Lipsa unor cerințe standardizate și clare din partea beneficiarilor face ca această investiție să pară riscantă.
- Dacă 2025 a fost "anul maturizării" internaționale, care sunt pașii următori pentru România?
- Dacă la nivel internațional anul 2025 a reprezentat o etapă de consolidare a standardelor, proceselor și guvernanței, pentru România următorii pași sunt esențiali pentru recuperarea decalajului și trebuie realizați prin acțiuni concertate în următoarele 12-24 de luni. În primul rând, statul ar trebui să trateze acest subiect ca pe o prioritate strategică și să desemneze o structură dedicată exclusiv implementării BIM la nivel național. Este necesară trecerea de la simple recomandări la obligații clare pentru proiectele publice de o anumită dimensiune, fără a bloca sau vicia industria, precum și operaționalizarea unor platforme digitale pentru depunerea și avizarea proiectelor în format BIM. În paralel, este indispensabilă o investiție consistentă în formarea personalului din administrația publică. Un pas concret a fost deja făcut la finalul anului 2025, prin aprobarea a cinci noi ocupații specifice BIM în Clasificarea Ocupațiilor din România (COR), respectiv Manager în modelarea informației construcției (COR 121312), Consultant în modelarea informației construcției (COR 242123), Coordonator în modelarea informației construcției (COR 242124), Specialist în modelarea informației construcției (COR 242125) și Tehnician în modelarea informației construcției (COR 311218). Această standardizare a rolurilor este fundamentală pentru crearea unor parcursuri de carieră clare, pentru dezvoltarea programelor de formare și pentru recunoașterea oficială a competențelor în piață. Totodată, costurile aferente livrării BIM, estimate între 0,5% și 1,5%, ar trebui reflectate în devizul general, cu atât mai mult cu cât formatul actual al acestuia, reglementat prin HG 907/2016, urmează să fie modificat după aprobarea CATUC.
În cazul beneficiarilor mari, atât publici, cât și privați, este necesară elaborarea unor strategii BIM la nivel organizațional și la nivelul obiectivelor investiționale, strategii care să genereze în achiziții cerințe clare de informare, de tip EIR, și să solicite planuri de execuție BIM (BEP) realiste, implementabile și efectiv implementate. De asemenea, plățile ar trebui condiționate de livrarea unor modele de calitate, conforme cu standardele asumate.
Pentru proiectanți, antreprenori și consultanți, direcția presupune investiții susținute în educație și certificare pentru echipele proprii, precum și trecerea de la o abordare centrată exclusiv pe existența unor instrumente software la una bazată pe înțelegere, procese, fluxuri, valoare și un management adecvat al informației. Superficialitatea multor abordări BIM actuale este bine surprinsă de expresia "A fool with a tool is still a fool".
Pentru a măsura progresul real, este important să urmărim indicatori care depășesc simpla rată de utilizare a unui software. Printre aceștia se numără numărul de proiecte publice livrate în BIM, pe întreg ciclul de viață - proiectare, execuție și operare -, procentul proiectelor care utilizează un Mediu Comun de Date funcțional, numărul de organizații și profesioniști certificați în domeniul managementului informației conform ISO 19650, precum și reducerea medie a numărului de erori și a costurilor suplimentare în proiectele pilot.
Doar printr-o abordare matură, bazată pe competențe, procese standardizate și management de proiect profesionist, BIM poate fi transformat dintr-un subiect de conferință într-o realitate eficientă în investițiile din România.
