Antreprenorii romani trebuie sa aiba curaj pentru a se dezvolta si pentru a inova, in contextul in care mediul de business s-a dezvoltat in ultimii 17 ani in ciuda politicilor publice si a fiscalitatii, dupa cum au explicat liderii de business prezenti la dezbaterea organizata de Termene Business Hub odata cu lansarea studiului „Business Reloaded 2008-2024”.

"Firmele romanesti sunt undeva pe o scara de la stagnare la inovare. Marea problema este stagnarea. Antreprenorul trebuie sa aiba departament de R&D, sa aiba proiecte cu care sa incerce sa bata pe la usile Bruxellesului. Marea problema a businessului romanesc este marja mica, lipsa de inovatie si lipsa de indrazneala.

Cultural, avem o problema cu asumarea de riscuri. Asta vine si din mentalitatea saraciei. Cand esti sarac, esti foarte prudent. Nu indraznim sa aruncam bani in R&D (...) Businessul romanesc trebuie sa se arunce, sa aiba curaj, altfel nu functioneaza”, a explicat Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR).

Pentru studiul Business Reloaded 2008-2024, echipa Termene a analizat milioane de companii si a obtinut o imagine de ansamblu a evolutiei businessului romanesc in ultimii 17 ani.

Cateva cifre spun povestea mai bine decat orice: productivitatea muncii s-a triplat, profitabilitatea a crescut de patru ori, activele au crescut de peste sase ori, iar soldul profitului net a sarit de aproape 13 ori fata de 2008.

"A fost o perioada plina de oportunitati si chiar daca din partea publica nu a existat neaparat o strategie sau o viziune de incurajare a companiilor inovative, a valorii adaugate sau a antreprenoriatului, as spune ca antreprenoriatul s-a dezvoltat in ciuda politicilor publice si a fiscalitatii adoptate in aceasta perioada”, a declarat Iulian Stanciu, presedinte al grupului eMAG.

Pe de alta parte, Mihnea Craciun, care a lucrat timp de 13 ani la Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare, iar acum conduce Endeavor Romania, imparte intervalul 2008-2024 in trei perioade economice. Prima a inceput la criza financiara si a cuprins redresarea si reasezarea ce i-au urmat.

A doua incepe in 2015 si este caracterizata de eliberarea economiei de sub monitorizarea Fondului Monetar International, iar a treia perioada este cea de dupa pandemie, care a schimbat regulile jocului.

"Am inceput sa discutam mai mult despre productivitate si despre lucruri care ne fac sa trecem ca economie de la un anumit nivel de crestere la un nivel superior. Si cred ca suntem in cea mai buna perioada a vietii noastre ca ecosistem antreprenorial. Daca ar fi sa spun intr-un singur cuvant, cred ca asta a fost perioada de convergenta”, a explicat Mihnea Craciun.

Dintr-o alta perspectiva, evolutia mediului antreprenorial inca nu este suficient de bine reprezentata pe piata de capital din Romania. Anul 2025 pare sa aduca pana acum un nou apetit in dreptul firmelor romanesti care vor sa se listeze.

"Vedem un trend care iarasi se reia din punct de vedere a listarii companiilor antreprenoriale, pentru ca spunem mereu ca statul roman trebuie sa-si listeze companiile, dar peste 40% din capitalizarea BVB este data de companii de stat, in conditiile in care amprenta companiilor de stat in economia romaneasca este de aproximativ 6-7%, deci statul e suprareprezentat la bursa.

Zona antreprenoriala nu e suficient de bine reprezentata si acolo trebuie sa facem noi eforturi pentru a convinge antreprenori, cum e Iulian Stanciu, sa vada bursa ca o solutie, fara sa ne suparam pe ei. Daca ei nu vad bursa ca o solutie, probabil noi nu facem inca ceva suficient de bine”, a declarat Radu Hanga, presedintele BVB.

Alina Stancu Birsan, partner Filip & Company, descrie perioada 2008-2024 prin conceptul „Ironman”. Practic, se poate face o comparatie intre rezistenta, rezilienta si dezvoltarea antreprenorilor romani in ultimii 17 ani si triatlonul Ironman.

"Cam asa mi se pare ca a fost aceasta perioada, adica antrenamente zilnice si foarte multa munca. Trebuie sa te pregatesti si de pandemie, inot, apoi sa sari pe bicicleta pentru ca se mai intampla ceva geopolitic, trebuie sa si alergi. E o combinatie”, a explicat Stancu Birsan.

 

• Ca investitor ma uit la trei lucruri si al patrulea ca o rezultanta a celor trei. In primul rand, ma uit sa inteleg foarte bine ce face compania respectiva. Asta inseamna care este value proposition, in ce piata activeaza, cum se diferentiaza fata de competitori, cum functioneaza businessul respectiv.

• Al doilea lucru, ma uit cum poate sa produca cash, free cash flow, si care sunt factorii care determina fiecare linie din cadrul cash flow. Ce inseamna gross profit, costuri, EBITDA, CAPEX, networking capital si asa mai departe. Trebuie obligatoriu sa inteleg toate lucrurile din spate, pentru ca in momentul in care investesti intr-o companie, investesti practic intr-un plan de business care este intr-un Excel si putem fi foarte creativi cu Excelul. De aceea trebuie sa intelegem cat mai bine asumptiile din spate. Mi-am facut o regula si pun de cinci ori intrebarea de ce. Daca ajung la radacina si inteleg inseamna ca e ceva bun acolo.

• Al treilea lucru il reprezinta oamenii. Trebuie sa avem incredere in echipa si in fondatori sau echipa executiva a companiei respective, ca au incredere in planul pe care l-au pus. Iar rezultanta celor trei elemente este randamentul banilor investiti.

• Atunci cand vorbim de randament, cand apare o investitie sigura cum e real estate, poti merge cu un randament al proiectului de 10-12%, daca mai iei datorie bancara te poti duce mai sus, poate chiar spre 20%. Cand vorbim de investitii in companii de tip private equity, automat trebuie sa fie 20-25% si cand vorbesti de venture capital trebuie sa fie peste 35%. Cam asa se uita majoritatea investitorilor.

• Antreprenoriatul este cheia pentru prosperitate, iar dreptul la libera initiativa este un drept fundamental, as spune chiar un drept social. Socialistii europeni trebuie sa inteleaga ca Europa nu mai poate functiona dand beneficii sociale gratuit, ci asigurand dreptul la libera initiativa, pentru ca oamenii sa se descurce singuri.

• China a pus cateva straturi peste care s-a dezvoltat antreprenoriatul. Unul dintre ele este legat de energia ieftina, care a dus si la multumirea oamenilor si la input foarte ieftin pentru companii. Marile companii de energie din China nu au neaparat o evolutie buna, pentru ca rolul lor nu este ca ele sa produca profit, ci sa produca energie ieftina si disponibila.

• Sper ca Europa sa se trezeasca usor, usor. Si prim-ministrul si presedintele de la noi au spus ca Romania va trebui sa vorbeasca mai mult despre competitivitate si sa se uite la raportul Draghi de anul trecut.

• Nu este dezvoltata suficient o comunicare intre mediul privat si lumea institutiilor si a statului. Pentru asta este un teren de mijloc, cel al organizatiilor, ca vorbim de organizatii patronale, think tank-uri, ONG-uri, care sa se intareasca, sa vina cu toata experienta si cu toata energia pe are o avem aici si sa inceapa sa propuna politici publice.

• Avem un an in care investitiile statului sunt peste 8% din PIB si reusim crestere economica de 1%. Nu cumva mediul privat aloca mult mai bine capitalul?

• Cred ca e-commerce-ul s-ar putea in cinci ani sa-si dubleze share-ul din total retail, sa intram peste zona de retail offline. Daca acum e la 10-11%, s-ar putea sa fie la 20%.

• Daca ne uitam la marfurile din China, ele nu platesc taxe vamale, nu platesc taxe pe ambalaje, nu platesc impozitul pe cifra de afaceri, dand la o parte ca e un impozit prost care descurajeaza investitia, dar el exista in Romania si noi platim, iar ei nu.

• Mai e o problema legata de platformele din China. Ei nu au companie locala, iar autoritatile romanesti considera ca daca nu au companie locala nu exista. Degeaba depun diversi oameni plangeri pentru ca ei nu exista si nu aplica legea. ANAF nu aplica legea pentru evaziune atunci cand fac retururi si le declara altfel. ANPC nu ii sanctioneaza pentru ca au produse neconforme. Pe datele personale nu raspund si nu ii sanctioneaza, Consiliul Concurentei nu ii sanctioneaza, autoritatile in general nu ii sactioneaza si ei nu exista.

• Costurile noastre pe zona de compliance sunt aproape la fel de mari cu costurile de R&D. Sunt enorme. Si este un studiu facut si la nivelul UE, care arata ca avem costuri de compliance la acelasi nivel cu costurile de R&D.

• Am facut un studiu. La fiecare suta de lei cheltuita de un om pe eMAG 46 de lei raman in Romania, fara sa luam in calcul subcontractorii. La fiecare suta de lei cheltuita pe o platforma din afara UE raman doar 23 de lei in Romania. Ce va insemna pe termen lung? Lipsa de investitii din partea platformelor europene, mai putini angajati si angajam oameni acolo si ducem investitiile acolo.

 

• In ultimii 10 ani, indicele principal al Bursei de Valori Bucuresti a avut doar doi ani cu minus. Daca ne uitam la indicele care include si dividendele pe care le-au platit companiile, bursa a avut doar un singur an negativ in ultimii 10 ani.

• Am avut o perioada buna, in care piata s-a dezvoltat, am intrat pe un trend de crestere sustinut ca numar de conturi deschise, ca numar de investitori, iar asta pentru mine e un indicator foarte bun pentur ca ma uit la bursa ca fiind o scena care ajuta companiile sa se dezvolte si din punct de vedere business si vizibilitate, nu doar din punct de vedere al accesului la capital.

• Din 2020 pana acum am crescut de la 50.000 la aproape 300.000 de conturi, asta este cea mai importanta masura a succesului.

• Daca ne uitam la nivel global, vedem ca statele reincep sa devina jucatori. Asta inseamna ca economiile la nivel global incep sa utilizeze si statul. Sau statul incepe sa fie mult mai mult parte din economie decat a fost pana acum. E un trend pe care il vedem de cativa ani. Daca ne asumam ca dezvoltam economia in ciuda statului, trebuie sa fim constienti ca suntem intr-o lume globala in care altii se dezvolta cu sprijinul statului. Si atunci iti asumi un risc, e ca si cum te duci la lupta cu o mana legata de spate.

• Am realizat foarte repede un lucru simplu, ca o companie listata la bursa e numita „companie publica”, asa cum e numita si companie de stat. Cumva, bursa e o punte intre public si privat. 

• Imi doresc ca peste 5 ani cand ne intalnim aici sa nu mai discutam despre stat versus privat. Statul nu e ceva din afara, ci creatia noastra, pana la urma. Dincolo de faptul ca mergem sa votam, statul roman reprezinta interesele noastre. E corporatia cea mai mare pe care o detinem noi. 

• Sunt teme mari la care si noi va trebui sa gasim raspunsul, atat la nivel national, cat si la nivel european. Daca citesc raportul Draghi si ma uit la sectiunea legata de piete de capital, tot mesajul care vine de acolo este ca pietele sunt prea fragmentate, ca e nevoie de consolidare si e nevoie sa cream jucatori mari la nivel european pentru a concura la nivel global. Imi doresc sa gasim calea buna de a face lucrurile astea, pentru ca, in prima instanta, defragmentarea pietei inseamna tocmai reducerea competitiei.

 

 

• Am vazut mediul de afaceri evoluand de la Patriciu la Paval. De la libertarianismul total al primilor ani, cand Patriciu spunea public ca e bine ca prim-ministrul sa treaca in fiecare dimineata pe la el la o cafea sa spuna de ce are nevoie mediul de afaceri si cam ce trebuie facut, pana in zilele noastre cand avem oameni de afaceri de mare succes, la care discretia este principiul numarul unu.

• Daca ma intrebati sa descriu intr-un cuvant ce s-a intamplat din 2008 pana acum, cred ca cuvantul este polarizare. S-a intamplat o polarizare a firmelor romanesti pe sectoare. Este clar ca s-au polarizat foarte tare pe ceea ce se cheama non-tradable, deci avem povestile de succes in sectorul non-tradable al firmelor de distributie, al firmelor de real estate, tot ce nu se duce la export sau nu poate inlocui importurile. Este masiva polarizarea. S-au produs polarizari in sensul ca au fost create firme eficient care incep sa isi arate vocatia regionala, dar si o mare de firme mici, care se tot intreaba ce au de facut. 

• Un alt lucru la care ma uit foarte tare pentru ca schimbarile si pentru economia romaneasca vor trebui sa fie tectonice, de la non-tradable la tradable. Nu mai merge asa. Deficitele astea nu vor mai fi finantabile.

• Companiile orientate spre export vor trebui de la un moment dat sa fie castigatoare. Mi se pare esential indicatorul legat de cat export face o firma si cat comunica cu egalii ei pe pietele europene. 

• Se pare ca Europa a inceput sa se uite pe competitie pe initiativa Draghi in felul urmator. Se fac „coalitions of the willing” (n. red: coalitia celor dispusi). Si nu ma refer la Ucraina. La ora actuala sunt zeci de proiecte in care trebuie sa ridici mana daca vrei sa participi la proiectul respectiv. Si trebuie sa fii foarte rapid ca sa prinzi un loc si trebuie sa stii ce spui, trebuie sa ai in spate niste lucruri. Asa va functiona Europa, asa va functiona accesarea banilor europeni, care sunt motorul dezvoltarii pentru Romania. 

• Dincolo de stat, daca nu ne organizam ca firme pentru a urmari tot timpul si a sti dinainte cam in cea coalition of the willings vrem sa ne ducem cu firma noastra, vom fi pierzatori. Trebuie sa lansam cateva dezbateri publice.

• Europa introduce competitie intre tari, nu mai sta la bunul plac al tarilor ca sa-si dea toata lumea acordul pentru proiecte. Se va produce si efectul FOMO (Fear Of Missing Out). Toata lumea se va grabi, sa nu cumva sa piarda oportunitatea. Am vazut unele speculatii prin Financial Times, ca s-ar putea ca asta sa puna o oarecare presiune si pe curentele suveraniste sau nationaliste. Pana sa te uiti ca energia vine de la Sarmisegetuza si Babele, s-ar putea sa te grabesti sa intri in grupul de coalition of the willing pe energie. 

 

• Noi ca ecosistem in tech ne-am propus sa avem 10 unicorni in 10 ani. In 2035 sa avem 10 unicorni, dar stim cu totii ca e mai degraba un obiectiv aspirational. Daca vom avea 2-3, nu va fi deloc rau

• In ecosistemul din Romania trebuie sa incepem sa lucram mai mult unii cu altii si asta inseamna si lumi diferite sau care par diferite trebuie sa inceapa sa vina putin impreuna.

• Statele vor capata un loc la masa din ce in ce mai mult, dar cred ca noi cei din zona privata trebuie sa incepem sa lucram mai mult impreuna pe teme care sunt importante pentru noi.

• Este interesant ca intr-o perioada in care datoria a fost ieftina, datoria companiilor romanesti a scazut, gradul de indatorare a scazut, ceea ce este interesant si putin contraintuitiv. 

• Perspectiva din care venim noi, o comunitate de antreprenori care sustin alti antreprenori sa creasca, dandu-le acces la mentori, dandu-le acces la piete si la fonduri de investitii, e putin diferita. Nu suntem tipic un investitor, dar avem un fond de investitii care investeste in antreprenorii selectati, cam in 30% dintre acestia. 

• Noi ca Endeavor avem trei dimensiuni la care ne uitam pentru antreprenorii pe care vrem sa ii selectam. Una este legata de om si de echipa, respectiv capacitatea lui de a creste si de a se vedea liderul unei companii mari care scaleaza global. Cat de coachable este, care e capacitatea lui de a convinge alti oameni, cat de mult impartaseste si cat de mult da inapoi din ceea ce stie, implicandu-se in suportul pe care il da antreprenorilor mai mici sau antreprenorilor din ecosistem in general. 

• Apoi ne uitam la business, cat de scalabil este, cat de repede poate creste si cat de acuta este nevoia pe care o satisface. Trebuie sa aiba sens ceea ce face. 

• Si apoi e un element de subiectivitate, dar si elementul care ne distinge. Ne uitam in ce punct se afla businessul. Noi cautam businessuri care se afla intr-un punct de inflexiune. Cumva in fata unui moment in care vezi deja scalare de zece ori fata de momentul actual (hockey stick growth). Asta se intampla dupa o runda de finantare mare, dupa un breakthrough cu produsul intr-o piata importanta sau dupa atragerea unor oameni foarte relevanti in echipa. 

• Noi nu ne uitam inca la profitabilitate, dar ne uitam la ceea ce numim „path to profitability”. In general, businessurile pe care le selectam noi sunt scale-up-uri, companii care din punct de vedere al profitabilitatii sunt inca in zona rosie, dar in acelasi timp vrem sa vedem daca exista un drum la capatul caruia companiei devine profitabila si trece pe cash flow pozitiv. 

Alte declaratii de la Alina Stancu Birsan

• Pe noi ne impacteaza foarte multe gradul de educatie din Romania si nu in sensul cat a mers lumea la scoala, ci educatia reala, cu continut, care pregateste oamenii inclusiv oamenii din diverse profesii pentru viata profesionala reala. Care ii ajuta inclusiv sa dezvolte niste abilitati cu care sa traiasca in lumea adevarata, sa poata deveni antreprenori, sa poata contribui si sa aduca ceva real in lumea asta. Mi se pare ca noi ca societate nu stam prea bine in privinta asta si am avea mult de lucrat. 

• Mi se pare interesant ca gradul de indatorare al societatilor din Romania este mult sub gradul de indatorare din alte tari. Si asta mi se pare ca are legatura cu gradul de educatie. 

• Din perspectiva noastra ca firma, in urmatorii cinci ani, noi avem o mantra ca vrem ca firma noastra sa supravietuiasca si vrem sa o transmitem generatiilor urmatoare. Si atunci e clar ca vom ramane foarte concentrati pe chestiunea asta, care inseamna ca trebuie sa continuam sa facem lucrurile foarte bine si sa gasim si sa crestem cei mai buni oameni alaturi de noi. 

• Ne vor impacta si pe noi foarte mult toate lucrurile care tin de AI si cred ca trebuie sa fim foarte agili in directia asta si sa ne adaptam continuu. 

• Daca e sa vorbesc despre clientii nostri, mi-a placut ideea domnului Pogonaru legata de curaj. Acum peste 20 de ani, cand am inceput sa fac avocatura si sa M&A, societatile romanesti erau in 99,9% din cazuri tinte de achizitie. Extrem de putine exceptii, veneau societatile internationale, gaseau tinte atractive in Romania, de multe ori spuneau ca e un risc de tara prea mare sau alte lucruri de acest gen, dar, in orice caz, firmele romanesti erau tinte. Imi place extrem de mult sa vad societati romanesti care acum au acest curaj. Ne putem uita la Banca Transilvania, la familia Paval, la Digi, care au devenit ei cei care cumpara companii straine. 

• Sunt societati romanesti foarte bune care au mers in strainatate, au crescut si au reusit sa sparga bariera de mentalitate. Mi se pare ca romanii pot trai cultural la doua extreme, ori ne credem cei mai destepti si le stim pe toate, ori suntem in zona „lasa mai bine sa stam noi aici in banca noastra, ca sa nu ni se intample ceva”. Mi-as dori sa cred ca si cu educatia de care vorbeam si cu toate contributiile astea, societatile romanesti vor reusi sa faca mai mult, sa inoveze mai mult si sa iasa mai mult in afara.