Acest articol analizeaza posibilitatea de atacare in contencios administrativ a planurilor urbanistice zonale (PUZ) in lumina Deciziei nr. 12/2021 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, care a calificat PUZ-urile drept acte administrative normative. Sunt analizate implicatiile juridice ale modificarii legislative aduse prin Legea nr. 151/2019, care a reglementat expres un termen de prescriptie de 5 ani in privinta atacarii PUZ-urilor.

La data de 28 iunie 2021, Inalta Curte de Casatie si Justitie a pronuntat Decizia nr. 12/2021 in cadrul unui recurs in interesul legii (RIL), clarificand natura juridica a hotararilor consiliilor locale prin care se aproba planurile urbanistice zonale (PUZ). Problema de drept vizata era daca aceste hotarari reprezinta acte administrative cu caracter individual sau normativ. ICCJ a stabilit ca hotararile de aprobare a PUZ-urilor sunt acte administrative cu caracter normativ, chiar si atunci cand sunt initiate de persoane fizice sau juridice pentru proiecte individuale.

 

Aceasta calificare are o serie de implicatii juridice semnificative, cu urmatoarele implicatii principale:

1. Actele normative intra in vigoare la data publicarii, nu la comunicarea catre o persoana anume.

2. Spre deosebire de actele administrative individuale, cele normative nu pot fi atacate prin exceptia de nelegalitate in cadrul altor litigii. Controlul legalitatii se face doar prin actiune directa in anulare, conform Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

3. Desi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ prevede in mod expres ca actele normative pot fi atacate oricand, in cazul PUZ-urilor, Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, prin modificarea introdusa prin Legea nr. 151/2019 impune un termen de prescriptie de 5 ani de la data aprobarii PUZ-urilor pentru introducerea actiunii in anularea acestora.

 

Persoanele vatamate de continutul unui PUZ se afla intr-o situatie juridica complexa. Coroborarea Deciziei ICCJ nr. 12/2021 cu Legea nr. 350/2001, modificata prin Legea nr. 151/2019, conduce la concluzia ca aceste persoane pot ataca PUZ-ul doar in termen de 5 ani de la aprobare. Totodata, ele nu mai pot invoca exceptia de nelegalitate a PUZ-ului intr-un litigiu conex, desi aceasta exceptie este imprescriptibila, tocmai pentru ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a calificat PUZ-urile ca fiind acte administrative normative.

 

Prin urmare, desi Decizia ICCJ nr. 12/2021 aduce claritate intr-un domeniu marcat de practici judiciare neunitare, calificand in mod expres PUZ-urile ca acte administrative normative, totusi, cei interesati trebuie sa fie atenti la termenul de prescriptie de 5 ani, care limiteaza aparenta "atacabilitate oricand" a acestor acte - o caracteristica fundamentala a actelor administrative normative.

 

Avand in vedere calificarea PUZ-urilor ca acte administrative normative si totodata reglementarea expresa prin lege a termenului de prescriptie de 5 ani pentru atacarea acestora in contencios administrativ, ar fi recomandabil ca, de lege ferenda, sa fie modificata Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, astfel incat exceptia de nelegalitate sa fie admisibila in cazul actelor administrative normative pentru care, printr-o lege speciala, este prevazut un termen de prescriptie expres pentru atacarea acestora – precum in cazul PUZ-urilor. Aceasta modificare ar permite un control de legalitate continuu asupra actelor normative care produc efecte juridice pe termen lung si pentru un numar nelimitat de persoane si ar asigura protectia drepturilor fundamentale ale cetatenilor afectati de prevederile PUZ-urilor. Aceasta modificare ar reprezenta un pas important in directia consolidarii controlului de legalitate asupra actelor normative cu efecte extinse si durabile.