În construcții, „inovarea” este adesea confundată cu achiziția unei tehnologii: un ERP, un instrument de devize, un soft de management de proiect, un pachet BIM, o aplicație pentru șantier. În realitate, avantajul competitiv nu vine din instrument în sine, ci din felul în care o companie reușește să transforme tehnologia în productivitate, calitate și control al riscului - adică în performanță economică.
Acesta este și punctul sensibil al industriei: multe firme au început să digitalizeze, dar fără un cadru coerent de management al inovării. Se implementează soluții, însă procesele rămân neschimbate; datele există, dar nu sunt structurate; fluxurile se dublează (digital + analog); iar deciziile se iau tot pe baza experienței individuale, nu pe indicatori operaționali și financiari.
Pe un fond de presiune simultană - costuri, termene, deficit de personal, cerințe de trasabilitate și conformare - această diferență devine critică. Companiile care pot gestiona inovarea ca proces (nu ca proiect punctual) vor scala, vor reduce erorile și vor crește predictibilitatea. Celelalte vor rămâne într-o logică reactivă.
De ce „managementul inovării” contează mai mult decât inovația în sine
În construcții, inovarea nu se produce într-un laborator, ci în operațiuni: proiectare–achiziții–execuție–recepție–mentenanță. Impactul real se vede atunci când soluțiile:
• reduc pierderile (timp, materiale, erori, refaceri);
• cresc consistența livrării (calitate și respectarea termenelor);
• îmbunătățesc colaborarea pe lanțul valoric (proiectant–constructor–furnizor–beneficiar);
• cresc capacitatea de a lucra cu cerințe și standarde tot mai complexe.
Fără procese bine înțelese și măsurate, digitalizarea riscă să creeze birocrație digitală - instrumente care „arată bine”, dar nu schimbă performanța.
Blocajele sunt deja cunoscute în industrie:
• procese insuficient mapate și responsabilități difuze;
• date dispersate în aplicații necorelate;
• implementări tehnologice fără plan de schimbare organizațională;
• competențe digitale inegale în organizație.
În aceste condiții, inovarea devine o succesiune de încercări, nu o capacitate internă consolidată.
Innoventure 2026: de la tehnologie la performanță economică
Innoventure 2026 – Competiția Națională a Inovării, inițiată de Loop Operations, alături de parteneri : Min agriculturii propune o abordare diferită: mută accentul de la „ce tehnologie folosești” la „cât de bine gestionezi inovarea și ce rezultate economice generează aceasta”.
Demersul îmbină:
• o componentă de cercetare aplicată, care analizează modul în care IMM-urile își structurează și administrează procesele de inovare;
• o competiție națională, finalizată prin Gala Innoventure 2026, unde sunt recunoscute inițiativele cu impact economic demonstrabil.
Pentru industria construcțiilor, acest cadru este relevant tocmai pentru că introduce un instrument de evaluare într-un sector unde multe inițiative inovatoare rămân necuantificate sau slab corelate cu performanța financiară.
Competiția este deschisă IMM-urilor din patru industrii esențiale:
Construcții | Alimentară | IT & Tech | Auto-Moto.
Ce înseamnă inovare măsurabilă în construcții
În practică, inovarea relevantă pentru un IMM din construcții se reflectă în:
• creșterea productivității și reducerea refacerilor;
• optimizarea fluxurilor între birou și șantier;
• îmbunătățirea trasabilității și controlului costurilor;
• integrarea coerentă a soluțiilor digitale în procese existente;
• capacitatea de a adapta rapid organizația la cerințe tehnice sau de reglementare.
Nu tehnologia în sine face diferența, ci capacitatea companiei de a o integra strategic.
Un apel către constructorii care tratează schimbarea ca strategie
Într-o piață în care marjele sunt sensibile, iar riscurile operaționale ridicate, capacitatea de a înțelege și administra inovarea devine treptat un criteriu de competitivitate structurală.
În acest context, organizatorii Innoventure invită companiile din sectorul construcțiilor - antreprenori generali, firme de execuție, proiectanți, furnizori de materiale și tehnologii - să se înscrie în competiție până la 15 martie 2026.
Pentru multe organizații, participarea poate reprezenta mai mult decât o competiție: este un exercițiu de reflecție strategică într-un moment în care industria face tranziția de la digitalizare punctuală la maturitate organizațională.
