Oriunde călătorești astăzi în țară, România este un șantier activ, mai ales în segmentul de infrastructură, alături de efervescența proiectelor din sectorul de energie verde. Provocarea companiilor autohtone nu este generarea de "front de lucru", ci birocrația excesivă, deficitul de forță de muncă și monetizarea periculos de lentă a lucrărilor executate, spune Bogdan Nichișoiu, Regional Enhanced Information Manager la Coface România, companie specializată în managementul riscului - asigurarea creditului comercial, informații de afaceri și colectarea creanțelor B2B. Într-un interviu pentru Agenda Construcțiilor, managerul vorbește despre evoluția economiei românești în 2025 și cum se resimte riscul de credit al companiilor. De asemenea, el explică principalele tendințe macroeconomice, inclusiv modul în care contextul fiscal, costurile de finanțare și inflația afectează sectorul construcțiilor în România. Coface analizează impactul asupra cash-flow-ului, accesului la finanțare, comportamentului de plată și vulnerabilităților generate de volatilitatea legislativă. De asemenea, sunt prezentate perspectivele pentru 2026, oportunitățile din infrastructură și riscurile asociate finalizării PNRR.
- Cum descrieți, din perspectiva Coface, evoluția economiei românești 2025? Care sunt principalele tendințe pe care le observați în mediul de afaceri și în nivelul de risc de credit al companiilor?
- Anul 2025 reprezintă, și din perspectiva evoluțiilor din spațiul economic, un mix de lumini și umbre.
Creșterea economică va rămâne și în acest an frugală, în vecinătatea a 1%, mult sub capacitatea de potențial a acesteia (3,5-4%). Această creștere economică modestă este grefată în realitățile deloc confortabile ale celei mai ridicate inflații din spațiul european (indicele prețurilor de consum s-a situat în jurul a 9,8% în luna octombrie 2025, cu o ușoară retragere de la nivelul de 9,9% înregistrat în luna septembrie), precum și ale celui mai ridicat deficit fiscal din UE.
Alături de aceste vulnerabilități economice, economia românească se confruntă și cu un deficit de încredere din partea agențiilor de rating și a creditorilor, în condițiile în care ratingul suveran rămâne la granița teritoriului non-investițional (junk), iar costurile de finanțare (randamentele la obligațiuni cu maturitatea de 10 ani) sunt cele mai ridicate în Europa Centrală și de Est. Deficitul de încredere este, de asemenea, alimentat de volatilitatea cronică a spațiului legislativ și fiscal și de incapacitatea autorităților guvernamentale de a respecta țintele pe care le fixăm la începutul anului prin legea bugetului de stat.
Cu toate acestea, există semne care probează reziliența sectorului privat: chiar dacă frugală, creșterea economică rămâne ancorată în teritoriu pozitiv. Ratingul suveran a fost păstrat în zona investițională, agențiile de rating acordând și în acest an, mai ales după testul politic din luna mai, o perioadă de grație crucială pentru setarea coordonatelor politicilor de consolidare fiscală.
Provocările pe care le-au întâmpinat companiile românești au fost legate de impredictibilitatea cadrului fiscal, erodarea vizibilă a comportamentului de plată al autorităților statale (cu impact relevant pentru acele sectoare unde lichiditatea este modelată de Stat, de exemplu segmentul de construcții - infrastructură și sectorul farma), precum și de costuri de finanțare care rămân ridicate.
Tensiuni comerciale globale și efectele lor asupra mediului de afaceri din România
- În ce măsură tensiunile comerciale internaționale, războaiele tarifare și creșterea taxelor vamale au influențat economia românească în 2025? Ce canale de transmitere considerați că sunt cele mai relevante pentru companiile locale?
- Tensiunile comerciale internaționale, războaiele tarifare și creșterea taxelor vamale au influențat economia românească în 2025, în principal printr-un impact negativ indirect și o creștere a incertitudinii, care au contribuit la încetinirea creșterii economice.
Impactul direct a fost limitat datorită expunerii relativ mici a exporturilor românești către piețele unde s-au aplicat tarife (de exemplu, sub 3% din totalul exporturilor României merg direct către SUA). Totuși, efectele indirecte au fost mult mai semnificative. O analiză recentă a Băncii Naționale a României arată că o mare parte din impactul negativ provine din expunerea indirectă prin lanțurile valorice europene, în condițiile în care mai mult de 70% din exporturile românești au ca piață de desfacere Europa, iar peste 20% au ca destinație Germania.
Un canal relevant de transmitere a acestor efecte este reprezentat de industria auto, un segment crucial care este responsabil pentru aproximativ 13% din PIB-ul României. Orice vulnerabilitate a industriei auto europene, determinată inter alia și de noul spațiu tarifar SUA - UE, devine prin consecință o vulnerabilitate a industriei auto locale.
Sectorul construcțiilor în România - presiuni economice și dinamica cash-flow
- Sectorul construcțiilor în România este foarte sensibil la costuri și la incertitudine. Cum se vede, din perspectiva Coface, impactul contextului macroeconomic și comercial asupra companiilor de construcții în 2025, atât din perspectiva cifrei de afaceri, cât și a riscului de neplată sau insolvențe?
- Toate cele trei sub-segmente ale sectorului construcțiilor (infrastructură, rezidențial, industrial-logistic) sunt în acest moment pe plus, ceea ce probează încă o dată faptul că acest sector este unul dintre puținele motoare de creștere economică în 2025.
În segmentul rezidențial, cifrele statistice nu trebuie să ne înșele. Da, suntem într-un teritoriu pozitiv (+11,3% la 9 luni 2025), însă segmentul suferă din cauza creșterii fiscalității (TVA), precum și a costurilor de finanțare ridicate, care limitează cererea de credite ipotecare. Presiunile vor rămâne active pe termen scurt (1-2 ani), însă potențialul acestui segment rămâne ridicat, cu perspective de creștere pentru următorii 5-7 ani.
Oriunde călătorești astăzi în țară, România este un șantier activ, mai ales în segmentul de infrastructură, alături de efervescența proiectelor din sectorul de energie verde. Provocarea companiilor autohtone nu este generarea de "front de lucru", ci birocrația excesivă, deficitul de forță de muncă și monetizarea periculos de lentă a lucrărilor executate.
Starea de fapt îmi aduce aminte de un dicton american - "cifra de afaceri este vanitate, profitul (operațional) este sănătate, însă doar cash-ul este rege". Riscul de neplată - mai ales pentru companiile mici și mijlocii - este augmentat în special de erodarea comportamentului de plată al Statului, alimentată parțial și de o birocrație feroce.
- Ce evoluție ați observat în 2025 la prețurile materiilor prime relevante pentru construcții? Cum se reflectă aceste mișcări de preț în marjele, cash-flow-ul și capacitatea de investiții a firmelor din construcții?
- Cred că este relevant să precizăm două realități, ambele nefavorabile pentru jucătorii autohtoni din sectorul construcțiilor. În primul rând, faptul că importăm 70-75% din necesarul de materiale de construcții ne vulnerabilizează la nivelul lanțurilor de aprovizionare, al valorii adăugate pe care o captăm local, precum și la orice șoc în cursul de schimb. În al doilea rând, lipsa forței de muncă calificate își pune amprenta asupra capacității de livrare a proiectelor.
Pentru proiectele care au ca beneficiar Statul, cadrul legislativ încă protejează marjele prin posibilitatea de a translata delta cost în delta preț, aspect pe care sperăm să îl vedem menținut și în 2026.
Pentru proiectele care au avut beneficiari privați, am observat evitarea clauzelor de preț fix, tocmai pentru a preveni riscul ca marja operațională să suporte șocuri venite din majorări ale unor componente de cost (în special cel cu forța de muncă).
- Din observațiile Coface, ce măsuri au fost nevoite să ia companiile, în special cele din construcții, pentru a gestiona presiunea costurilor (materii prime, forță de muncă, finanțare)? Vorbim mai degrabă de renegocieri de contracte, amânarea investițiilor, creșteri de prețuri sau de eficientizare internă?
- În cursul anului 2025 am observat, din partea jucătorilor mari, un efort de integrare pe verticală a operațiunilor, o încercare de creștere a controlului asupra unor inputuri fundamentale. Considerăm că acest trend se va accentua în următorii cinci ani, tocmai pentru a controla mai bine marja operațională.
Vedem eforturi investiționale în creștere dedicate eficientizării interne, atât în zona jucătorilor mari, cât și în eșalonul mediu. În acest sens, remarcăm o atenție mai mare asupra modului în care datele sunt integrate în modelele de ofertare, precum și în evaluarea partenerilor (furnizori și subcontractori).
Totodată, pentru jucătorii ale căror portofolii de proiecte depind de comportamentul de plată al Statului, creșterea presiunii de finanțare prin prelungirea duratei de monetizare a lucrărilor facturate a condus la renegocierea termenelor de plată pe întreg "lanțul trofic", atât pe vectorul de credit furnizor, cât și pe cel bancar.
Din păcate, jucătorii afectați de impozitul minim pe cifra de afaceri au avut tendința de a restrânge investițiile, încă o dovadă a efectelor nocive ale acestei taxe anti-investiții.
Acces la finanțare și scenarii pentru 2026
- Cum a evoluat în 2025 accesul companiilor la finanțare și ce schimbări ați remarcat în comportamentul de plată între firme, în special în lanțurile de furnizori din construcții? Se observă o deteriorare a termenelor de plată sau a numărului de incidente de plată?
- Sectorul construcțiilor este, tradițional, în Top 3 generatoare de incidente de plată și insolvențe. Acest lucru se datorează comportamentului de plată al Statului, precum și polarizării sectorului, cu un grad mai ridicat de vulnerabilitate pentru jucătorii mici și mijlocii.
Cererea mai slabă din segmentul rezidențial, cuplată cu erodarea vizibilă a comportamentului de plată al Statului, au determinat o creștere a numărului de evenimente negative raportate către noi, Coface. În cursul anului 2025, am observat o creștere a frecvenței, însă nu și a severității acestor cazuri. Jucătorii mari încă metabolizează această vulnerabilizare a cash-flow-ului, datorită capacității de a renegocia termenele de plată către furnizori și, de asemenea, de a atrage sau remodela finanțarea bancară.
- Care este scenariul de bază al Coface pentru economia românească în 2026? Ce așteptări aveți legate de creșterea economică, inflație, rate de dobândă și cum credeți că se vor reflecta acestea în mediul de afaceri?
- Scenariul de bază Coface pentru 2026 vede ca variabile cruciale stabilitatea politică, continuarea eforturilor de consolidare fiscală și păstrarea ratingului suveran în zona investițională. Aceste variabile vor determina protejarea creșterii economice într-un teritoriu pozitiv, cu un interval de confort de 1,5-2%. Creșterea economică va rămâne pozitivă, dar sub potențial, determinată în special de investiții și fonduri europene.
Inflația va rămâne ridicată din cauza unui efect de bază puternic până la sfârșitul trimestrului II 2026, când estimăm că rata inflației se va situa în vecinătatea a 9%, urmând ca apoi să scadă spre 4-4,5% la sfârșitul anului.
Rata dobânzii de politică monetară va rămâne, pe cale de consecință, neschimbată în prima jumătate a anului viitor. BNR nu se va grăbi să reducă rata de politică înainte de a avea dovezi clare ale procesului dezinflationist din a doua parte a anului. Astfel de scăderi ale ratei de dobândă le considerăm posibile în intervalul 50–100 bps.
Efecte anticipative pot exista însă în piața creditului, atât printr-o lichiditate mai mare permisă de BNR (cu efecte de detensionare a ROBOR), cât și prin prime de risc mai mici, permise de o percepție mai moderată a riscului.
În opinia mea, este foarte important ca Statul să comunice prompt și transparent cu privire la reperele fiscale ale anului 2026 și să nu schimbe peste noapte regulile jocului. Următorii doi ani sunt esențiali pentru a trata aceste dezechilibre fiscale, dar mai ales pentru a adresa deficitul de încredere pe care l-am traversat în perioada noiembrie 2024 - vara anului 2025.
- Care sunt, din perspectiva Coface, principalele riscuri și oportunități pentru companiile de construcții în 2026? În ce măsură vă așteptați la o stabilizare a prețurilor la materii prime, la o revigorare a cererii (publică și privată) și la o eventuală îmbunătățire a indicatorilor de risc (neplăți, insolvențe) în acest sector?
- România prezintă oportunități relevante în 2026, în special datorită fazei finale a PNRR și menținerii unui ritm susținut al proiectelor mari de infrastructură rutieră (A7 fiind proiectul central).
Pe măsură ce proiectele mari de infrastructură se finalizează, este rezonabil să credem că vor apărea oportunități de creștere atât în segmentul industrial-logistic, cât și prin efectul de multiplicare pe care aceste proiecte îl generează în economie.
Tracțiunea de business este foarte probabil să rămână pozitivă în sectorul construcțiilor în 2026, însă întrebarea esențială este în ce măsură aceste proiecte vor fi monetizate într-un timp rezonabil - comportamentul de plată al Statului va determina, în mare măsură, sănătatea cash-flow-ului jucătorilor din această industrie.
Pe termen mediu (2027-2028), sectorul se va confrunta cu un risc de compresie, determinat de absența PNRR începând cu a doua jumătate a anului 2026. Este puțin probabil ca sectorul privat (prin vectorii rezidențial și industrial-logistic) să poată compensa integral acest cost de oportunitate, în condițiile în care, în paralel, bugetul de stat va fi în continuare afectat de eforturile de consolidare fiscală.
Credem că vom asista la o consolidare vizibilă a industriei în următorii 3-5 ani, cu riscuri mai mari pentru jucătorii mici și mijlocii. Viitorul va continua să fie modelat de nevoile încă mari de dezvoltare ale României, iar convergența țării noastre la standardele europene va constitui unul dintre factorii fundamentali de creștere ale sectorului construcțiilor în acest orizont mediu de timp.
