Tot mai multe companii cer ajutor la timp în gestionarea dificultăților de business și înțeleg că pot evita falimentul dacă își pun ordine în finanțe, își reașază datoriile și negociază corect cu furnizorii, creditorii și chiar cu propriii clienți. În construcții, presiunea va rămâne mare, iar succesul va depinde de cât de repede reacționează fiecare companie atunci când simte că pierde controlul cash-flow-ului, spune Ionuț Coleasa, Partner CITR, liderul pieței de insolvență și restructurare din România.
Economia românească traversează în 2025 o perioadă de fragilitate marcată de lipsa lichidității, presiunea costurilor și întârzieri la plată care afectează puternic mediul de afaceri. În acest context, CITR observă creșterea riscurilor, vulnerabilități pe lanțurile de furnizori și dificultăți accentuate în construcții, unde blocajele de cash-flow și volatilitatea pieței împing tot mai multe companii spre măsuri de restructurare.
- Cum ați descrie evoluția economiei românești în 2025 din perspectiva CITR - în special în ceea ce privește lichiditatea, accesul la finanțare și apetitul de investiții - și care au fost principalele vulnerabilități observate în mediul de afaceri?
- Economia merge înainte, dar cu frâna de mână trasă. Marea problemă în 2025 este lichiditatea, mai exact, lipsa ei. Companiile încasează greu și plătesc scump, creditul furnizor a devenit enorm și elastic, iar dacă se rupe, riscul de domino este real. Accesul la finanțare există, băncile sunt lichide, însă condițiile sunt tot mai dure și nu toate companiile trec filtrul. Principala vulnerabilitate rămâne captivitatea, adică firme dependente de câțiva clienți mari sau de decontări de la stat, ceea ce le face extrem de fragile în fața oricărei întârzieri. Pentru acest decalaj între încasări și plăți, există însă și soluții.
Impactul tensiunilor comerciale și evoluția insolvențelor în România în 2025
- Cum s-au reflectat în România tensiunile comerciale internaționale și creșterea taxelor vamale (războiul comercial, bariere tarifare și netarifare) asupra companiilor locale? Ce sectoare ați văzut ca fiind cele mai expuse și cum se poziționează companiile de construcții în acest context?
- În România, nu vedem încă un impact direct al tensiunilor comerciale globale sau al creșterii taxelor vamale. Efectele s-au manifestat mai degrabă prin inflație, scăderea puterii de cumpărare, stagnarea vânzărilor și modificările fiscale interne și nu printr-un șoc comercial propriu-zis. La nivel internațional, multe companii au evitat consecințele războiului comercial prin rerouting, adică redirecționarea fluxurilor comerciale prin țări terțe pentru a ocoli tarifele, sau prin absorbția costurilor ca să nu piardă cota de piață. Aceste mecanisme au temperat impactul global. În România, încă nu vedem efecte majore pe lanțurile de aprovizionare. Pentru sectorul construcțiilor, expunerea rămâne una indirectă prin costuri mai mari la materiale, presiune pe marje și o cerere mai slabă pe fondul scăderii puterii de cumpărare.
- Din perspectiva CITR, cum a evoluat în 2025 nivelul de risc și numărul de insolvențe la nivel național?
- În 2025 vedem o creștere a riscului, dar nu o explozie a insolvențelor. Numărul total de proceduri a continuat să urce moderat, însă ce ne preocupă la CITR este altceva, anume că a crescut ponderea companiilor medii și mari în totalul insolvențelor, adică firme cu impact în economie și în lanțurile de furnizori. La micro și mici vorbim mai degrabă de un fenomen de "curățare" naturală a pieței. La medii și mari, fiecare intrare în insolvență înseamnă sute de locuri de muncă, contracte întrerupte și risc de efect de domino. Vedem totodată și multe companii care accesează proceduri de prevenire a insolvenței, cum ar fi procedura de acord de restructurare sau concordat preventiv, menite chiar să ofere acest respiro și calibrarea decalajului între încasări și plăți.
Provocări financiare în construcții în 2025: cauzele reale ale dificultăților din sector
- Sectorul construcțiilor: ce particularități ați observat în 2025 în ceea ce privește dificultățile financiare, blocajele de cash-flow, întârzierile la plată, dependența de fondurile publice și de marile șantiere? Cum se regăsesc aceste aspecte în dosarele de restructurare și insolvență gestionate de CITR?
- În 2025, sectorul construcțiilor s-a împărțit clar în două categorii: dezvoltatorii imobiliari și marii constructori, fiecare cu propriile tipare de dificultate. La dezvoltatori, creșterea TVA a temperat vânzările, marjele s-au subțiat, materialele s-au scumpit, iar presiunea furnizorilor asupra termenelor de plată a crescut. La constructorii mari, problema principală rămâne întârzierea decontărilor de la stat, care transmite o presiune în cascadă: antreprenorul general este prins între un client public care plătește greu și subcontractori ori furnizori care nu mai au spațiu de întârziere. În cazurile pe care le vedem la CITR, tocmai acest blocaj de cash-flow, propagat pe întreg lanțul, ajunge frecvent să împingă companii altfel viabile în proceduri de restructurare sau reorganizare, singurele mecanisme prin care se poate evita efectul de domino.
- Din experiența dumneavoastră, care sunt principalele cauze care duc companiile de construcții în dificultate în acest moment?
- Astăzi, companiile de construcții ajung în dificultate dintr-un amestec de factori externi și interni. Pe partea externă, costul finanțării rămâne ridicat, materialele sunt tot mai scumpe, iar presiunea salarială continuă să crească. Marjele s-au redus, iar volatilitatea prețurilor și întârzierile la decontările publice erodează rapid orice rezervă de lichiditate. Pe partea internă, multe companii sunt subcapitalizate, depind de câțiva clienți mari, nu urmăresc riguros indicatorii de cash-flow și sunt prinse în blocajul financiar din lanțul de subcontractori. Aceste vulnerabilități se amplifică într-un context de birocrație împovărător și de reguli de achiziții publice care nu acoperă riscurile din piață. Rezultatul este același, firme viabile ajung în tensiune financiară pentru că nu mai pot absorbi șocurile din jurul lor.
Scenarii economice 2026 și recomandări pentru antreprenorii din construcții
- Uitându-ne spre 2026, care sunt scenariile economice pe care le luați în calcul și ce impact anticipați că vor avea acestea asupra mediului de afaceri în general și asupra firmelor de construcții în particular?
- Este greu să proiectăm clar anul 2026, pentru că intrăm într-o perioadă cu multe necunoscute: un război aproape de noi, tensiuni geopolitice, instabilitate politică și un deficit bugetar care va împinge inevitabil spre măsuri de austeritate. Ne așteptăm la un an cu provocări serioase pentru mediul de afaceri: creștere economică modestă, dobânzi încă ridicate, presiune pe investițiile private și un ritm oscilant al investițiilor publice. Pentru firmele de construcții, toate acestea înseamnă un test de rezistență, marje mici, costuri mari și un cash-flow tot mai greu de gestionat. Dar, ca în orice criză, apar și oportunități: companiile solide, bine capitalizate și bine organizate vor câștiga cotă de piață, iar cele care își fac ordine în finanțe vor ieși mai puternice după această perioadă.
- Cum vedeți evoluția insolvențelor și restructurărilor în 2026 în sectorul construcțiilor?
- În 2026 ne așteptăm la o creștere a numărului de proceduri de restructurare, mai degrabă decât la o explozie a insolvențelor clasice. Vedem tot mai multe companii care cer ajutor la timp și înțeleg că pot evita falimentul dacă își pun ordine în finanțe, își reașază datoriile și negociază corect cu furnizorii, creditorii și chiar cu propriii clienți. În construcții, presiunea va rămâne mare, iar succesul va depinde de cât de repede reacționează fiecare companie atunci când simte că pierde controlul cash-flow-ului.
- Ce recomandări concrete ați da antreprenorilor din construcții pentru următoarele 12-18 luni, astfel încât să își reducă riscurile și să maximizeze șansele de a traversa cu bine această perioadă provocatoare?
- Pentru următoarele 12-18 luni, cea mai importantă recomandare pentru antreprenorii din construcții este să caute ajutor din timp. Un specialist în restructurare poate prelua presiunea de pe umerii lor și poate gestiona reașezarea financiară, negocierile și ordonarea datoriilor, astfel încât ei să se poată concentra pe businessul de zi cu zi. În paralel, este esențial să-și diversifice sursele de finanțare, să evite pornirea simultană a prea multor proiecte și să urmărească atent indicatorii de lichiditate.
Perioada aceasta va fi traversată cu bine nu de cei mai mari, ci de cei care reacționează rapid și își controlează activ riscurile. Iar cel mai important lucru rămâne comunicarea: deschiderea față de furnizori, clienți și creditori păstrează încrederea, iar fără încredere, nicio dificultate nu poate fi depășită. Iar în cele din urmă, antreprenorii trebuie să știe că nu sunt singuri. Există soluții, există mecanisme și există oameni care pot pune umărul alături de ei atunci când povara devine prea grea. Important este să nu aștepte până când problemele devin imposibil de rezolvat.
