2025 a fost anul în care România a intrat într-o fază de încetinire pronunțată, comparativ chiar cu ritmul pre-pandemic, reușind, însă, să evite recesiunea, spune René Schöb - Tax Partner, Head of Tax & Legal, KPMG în România. "Direcția este clară: în următorii doi ani, digitalizarea va deveni un criteriu esențial de competitivitate și acces la proiecte publice sau europene", subliniază expertul. "Pentru firmele din construcții, digitalizarea fiscală ridică bariere administrative și costuri pe termen scurt, dar promite un cadru mai transparent și mai predictibil pe termen mediu, cu condiția ca și instituțiile statului să își finalizeze și stabilizeze propriile procese digitale", mai precizează acesta.
În continuare, René Schöb analizează evoluția pieței construcțiilor, impactul digitalizării ANAF, provocările forței de muncă și direcțiile strategice pentru companii. Sectorul de construcții intră în 2026 într-o fază de stabilizare, pe fondul presiunilor fiscale și al încetinirii economiei.
- Cum ați caracteriza evoluția economiei României în 2025 și care au fost principalele schimbări resimțite în mediul de afaceri?
- 2025 a fost anul în care România a intrat într-o fază de încetinire pronunțată, comparativ chiar cu ritmul pre-pandemic, reușind, însă, să evite recesiunea. Creșterea economică a rămas modest pozitivă, sprijinită temporar de sectorul agricol - care a înregistrat o revenire tehnică datorită efectului de bază după un an agricol foarte slab - și de reziliența investițiilor din segmentul rezidențial. Cu toate acestea, dinamica economiei a fost fragilă, iar modelul de creștere bazat pe consum a început să se erodeze vizibil. Astfel, după ce, în prima parte a anului, creșterile din pensii și salarii din 2024 au impulsionat consumul, ulterior, inflația a erodat rapid câștigul, marcând o scădere semnificativă a salariilor în termeni reali, comparabilă cu perioadele dificile din trecut.
În construcții, unde costurile cu forța de muncă și materialele au rămas ridicate, unele companii au raportat scăderi ale volumului lucrărilor, în special cele din segmentul rezidențial. În paralel, sectoarele ospitalitate și turism au înregistrat scăderi abrupte ale veniturilor, reflectând sensibilitatea lor la fluctuațiile veniturilor populației.
Mediul macroeconomic a fost dominat de inflație persistentă, dobânzi reale negative și o deteriorare vizibilă a poziției fiscale. Deficitul bugetar ridicat, creșterea rapidă a datoriei publice și imprevizibilitatea politicii fiscale au amplificat incertitudinea investitorilor. Nu este de mirare, deci, că investițiile private au încetinit, pe fondul ajustării așteptărilor privind creșterea economică.
În acest context, mediul de afaceri a resimțit schimbări majore: creșterea incertitudinii fiscale și a poverii administrative, din cauza modificărilor de politică frecvente și predictibilitate redusă, condiții financiare mai dificile, în pofida dobânzilor reale negative - inflația ridicată, instabilitatea prețurilor la servicii și randamentele mari la obligațiuni au ridicat costurile de finanțare și au afectat planurile de investiții. În plus, s-a făcut remarcată prudența multor firme, inclusiv a celor cu capital străin, acestea concentrându-se pe reducerea costurilor și amânarea deciziilor de investiții.
- Cum vedeți evoluția sectorului de construcții, în acest context?
- În ceea ce privește sectorul construcțiilor, acesta a evoluat diferit față de restul economiei, fiind unul dintre puținele segmente care au continuat să reziste relativ bine în 2025. Infrastructura a rămas segmentul cel mai stabil, datorită proiectelor finanțate din fonduri europene (și ne referim aici, în special, la PNRR).
Din punct de vedere financiar și operațional, companiile au observat cum marjele de profit s-au redus, afectate de creșterile de taxe indirecte și presiunile salariale. Cash-flow-ul a devenit mai volatil, din cauza întârzierilor la plăți în lanțul de subcontractori și a majorării costurilor cu materialele de construcție.
Per ansamblu, 2025 a fost un an în care economia României a evitat recesiunea, nu și pierderea tracțiunii, iar mediul de afaceri, inclusiv cel al construcțiilor, a funcționat sub presiunea combinată a inflației persistente, a incertitudinii fiscale și a deteriorării condițiilor de finanțare.
Fiscalitate și impact economic: evoluția companiilor din sectorul construcțiilor
- Ce modificări fiscale și de reglementare considerați că au avut cel mai mare impact asupra companiilor în 2025? Cum s-au resimțit acestea în mod particular în sectorul construcțiilor?
- Cele mai importante modificări din zona fiscală și de reglementare cu impact major asupra companiilor în 2025 au fost, din perspectiva noastră, reintroducerea impozitului pe construcții și eliminarea facilităților fiscale pentru salariile lucrătorilor din acest sector.
Reintroducerea impozitului pe construcții (așa-numita "taxă pe stâlp") a creat o obligație fiscală fixă, calculată pe baza valorii nete a construcțiilor, ceea ce a afectat cash-flow-ul și a necesitat o planificare financiară mai riguroasă. Eliminarea facilităților pentru salariile muncitorilor a majorat costurile cu forța de muncă, ceea ce a comprimat marjele de profit și a determinat companiile să regândească strategiile de remunerare și structura costurilor.
În plus, cererea și investițiile în sectorul rezidențial au fost și ele impactate negativ, din vara acestui an, de majorarea cotelor de TVA, fiindcă atât marja constructorilor, cât și venitul disponibil al clienților s-au diminuat semnificativ, ca urmare a măsurilor fiscale prevăzute de intrarea în vigoare a Pachetului I.
În paralel, au existat factori economici și de politici publice care, deși nu țin de fiscalitate sau reglementare directă, au avut un impact semnificativ asupra activității companiilor. Deficitul bugetar ridicat a dus la reevaluarea priorităților și la amânarea unor proiecte mari de infrastructură, ceea ce a afectat predictibilitatea veniturilor pentru constructori. Proiectele finanțate din fonduri europene au rămas active, dar întârzierile în absorbția PNRR au creat blocaje în fluxurile de numerar. În plus, accesul la finanțare bancară pentru dezvoltări imobiliare s-a restrâns, ceea ce a limitat capacitatea firmelor de a susține proiecte noi.
În paralel, creșterea complexității fiscale prin introducerea sistemelor obligatorii de raportare electronică (RO e-Factura, e-TVA) a generat costuri administrative suplimentare și a redus flexibilitatea operațională.
Aș mai menționa, de asemenea, Ordonanța de Urgență nr. 31/2025 privind unele măsuri pentru simplificarea procedurilor în domeniul urbanismului și construcțiilor și accelerarea investițiilor, menită să reducă birocrația caracteristică procesului de autorizare, dar și proiectul noului Cod al Urbanismului și Construcțiilor, aflat încă în Parlament, ce ar putea aduce atât oportunități, cât și provocări. Deși simplifică autorizarea și digitalizează procesele, impune standarde mai stricte și obligativitatea ca anumite lucrări să fie realizate doar de firme autorizate, ceea ce ar putea crește costurile de conformare pentru companiile mici și medii.
- Care este scenariul KPMG de bază pentru economia României în 2026 și ce așteptări aveți pentru sectorul construcțiilor?
- Cred că, așa cum o arată rapoartele oficiale, inclusiv prognoza de toamnă a Comisiei Europene, pentru 2026 ne putem aștepta la o creștere modestă, dar pozitivă. PIB-ul este prognozat să avanseze cu aproximativ 1%, susținut în principal de investițiile publice finanțate din fonduri europene, în timp ce consumul privat rămâne slab din cauza presiunilor fiscale și a inflației încă ridicate, estimată la peste 5%. Deficitul bugetar se menține și el la un nivel ridicat, ceea ce limitează spațiul pentru investiții suplimentare și menține presiunea pe costul finanțării.
Pentru sectorul construcțiilor, 2026 va fi un an de stabilizare, nu de redresare. Creșterea estimată este de aproximativ 4-5% (Comisia Națională de Prognoză), concentrată pe lucrările de infrastructură și construcțiile inginerești, care vor continua să fie motorul pieței datorită proiectelor din PNRR și RePowerEU, cu termene critice în 2026. Segmentul rezidențial și nerezidențial rămâne fragil, cu ritmuri modeste de creștere, afectat de cererea scăzută, costurile ridicate și accesul dificil la finanțare. Piața imobiliară va continua să fie sub presiune din cauza dobânzilor mari și a scăderii veniturilor reale.
Marjele de profit vor rămâne reduse, deoarece inflația în construcții, deși în scădere, se menține peste media economiei, iar costurile cu materialele și forța de muncă rămân ridicate. Finanțarea va fi în continuare o provocare: băncile vor menține o abordare prudentă, iar accesul la credite pentru dezvoltări imobiliare va fi limitat. Companiile vor depinde în mare măsură de cash-flow-ul generat de proiectele publice și de subcontractările pe infrastructură.
Cererea publică va domina piața, datorită proiectelor de infrastructură rutieră, rețele de apă, eficiență energetică și modernizări de clădiri publice. Cererea privată va fi slabă, orientată mai mult spre renovări și lucrări de eficiență energetică decât spre dezvoltări noi. În acest context, comportamentul companiilor anticipăm că va rămâne prudent, cu accent pe optimizarea costurilor, digitalizarea proceselor și orientarea către proiecte cu finanțare sigură.
Riscurile majore ar putea veni din întârzierile în absorbția fondurilor europene, volatilitatea prețurilor la materiale, lipsa forței de muncă și incertitudinea fiscală. Pentru companiile din construcții, adaptarea la aceste condiții va depinde de capacitatea de a accesa proiecte publice, de a controla costurile și de a menține flexibilitatea financiară.
Piața muncii și digitalizarea în construcții: tendințe în 2025-2026
- În contextul în care, până recent, se vorbea aproape exclusiv despre deficit de forță de muncă în construcții: observați în 2025 semnale de schimbare - înghețări de angajări, restructurări, externalizări? Cum anticipați evoluția pieței muncii în construcții în 2026?
- Conform datelor publice, numărul angajaților din construcții a atins un nivel record, de aproximativ 460.000 de persoane la mijlocul lui 2025, ceea ce indică o cerere încă ridicată pentru muncitori calificați. Totuși, incertitudinile legate de investițiile publice și fondurile europene sugerează că firmele vor adopta o atitudine mai prudentă în privința angajărilor și a extinderii echipelor.
În 2026, piața muncii în construcții ar putea fi mai degrabă caracterizată drept stabilă decât în creștere. Volumul lucrărilor este estimat să crească moderat, între 4,8% și 6,7%, în special în segmentul lucrărilor de infrastructură și construcții inginerești, motorul principal al pieței datorită proiectelor PNRR și RePowerEU. Această evoluție sugerează că cererea de forță de muncă va rămâne ridicată, dar angajările noi vor fi mai selective, iar firmele vor prioritiza retenția personalului existent și recrutarea lucrătorilor calificați. În paralel, există posibilitatea ca unele companii să recurgă la externalizarea anumitor activități non-core sau să utilizeze forță de muncă externă pentru a compensa deficitul intern.
Astfel, în 2026, piața muncii în construcții se așteaptă să fie caracterizată de stabilitate și prudență, fără înghețări majore de angajări sau restructurări la scară largă, dar cu ajustări tactice și gestionare atentă a resurselor umane în funcție de finanțările disponibile și proiectele în derulare.
- Cum vedeți gradul de digitalizare în companiile de construcții din România?
- Gradul de digitalizare în companiile de construcții din România este în creștere, dar rămâne foarte eterogen. Firmele mari și medii au făcut progrese vizibile în zone precum proiectarea digitală, utilizarea BIM (Building Information Modelling), monitorizarea șantierelor și gestionarea documentației electronice, în timp ce multe IMM-uri sunt încă la un nivel de digitalizare de bază. Conform datelor recente pe care le-am citit despre IMM-uri, aproximativ 70% au un nivel redus de digitalizare, iar adoptarea tehnologiilor avansate (AI, analiză de date, automatizare) este încă marginală. Totuși, presiunea reglementărilor - cum ar fi obligativitatea transmiterii digitale a anumitor documente - împinge firmele, inclusiv birourile mici de proiectare, către adoptarea unor instrumente moderne.
În proiectare, principalele evoluții par să fie legate de extinderea utilizării BIM și, tot mai des, a tehnologiilor de tip digital twin, folosite atât pentru coordonarea interdisciplinară, cât și pentru simularea performanței viitoare a construcțiilor. În execuție și managementul șantierului, companiile încep să utilizeze soluții cu senzori, drone, platforme digitale de management de proiect și medii comune de date (CDE), care ajută la monitorizarea progresului și reducerea erorilor. În zona financiar-contabilă și a raportării către ANAF, digitalizarea a avansat mai rapid datorită obligațiilor legale (e-Factura, e-Transport, pre-completare SAF-T), însă integrarea acestor sisteme cu procesele operaționale de pe șantier rămâne incompletă pentru multe firme.
- Care sunt principalele direcții de transformare digitală în 2025-2026 și ce bariere întâmpină firmele din sector?
- Pentru 2025-2026, direcțiile principale de transformare digitală ar putea veni, deci, din extinderea utilizării BIM și integrarea acestuia cu soluții pentru monitorizarea șantierelor, utilizarea AI pentru devize, planificare și analiză de costuri, adoptarea platformelor colaborative de tip CDE (Common Data Environment), creșterea utilizării tehnologiilor imersive (AR/VR) în proiectare și execuție și digitalizarea integrală a fluxurilor de documentație și avizare. De asemenea, tendințele europene - în special utilizarea digital twins - încep să fie preluate și pe piața locală, în special în proiectele mari.
Principalele bariere rămân, însă, semnificative. Lipsa competențelor digitale în rândul personalului tehnic și a managementului este probabil cea mai mare provocare, mai ales în cazul IMM-urilor. Costurile ridicate ale licențelor software, echipamentelor și formării limitează adoptarea pe scară largă. Persistă și rezistența culturală la schimbare, deoarece multe procese sunt încă derulate pe hârtie sau în Excel. Problemele de interoperabilitate între sisteme - BIM, ERP, raportare fiscală - îngreunează digitalizarea completă. În plus, discrepanțele regionale în accesul la fonduri și la formare încetinesc digitalizarea companiilor mici din afara marilor centre urbane.
În ansamblu, digitalizarea construcțiilor în România avansează, dar cu două viteze: companiile mari adoptă rapid tehnologii avansate, în timp ce IMM-urile evoluează treptat, influențate mai degrabă de reglementări și de necesitatea practică decât de strategii interne. Totuși, direcția este clară: în următorii doi ani, digitalizarea va deveni un criteriu esențial de competitivitate și acces la proiecte publice sau europene.
Relația companiilor de construcții cu ANAF și alte instituții: conformare și măsuri de adaptare
- Cum s-a schimbat relația companiilor (în special din construcții) cu ANAF și cu alte instituții de reglementare în 2025? Ce efect are această evoluție asupra costurilor de conformare și a gradului de predictibilitate pentru mediul de afaceri?
- Experiența ne-a arătat că relația companiilor - inclusiv a celor din construcții - cu ANAF s-a schimbat semnificativ în 2025, odată cu accelerarea digitalizării administrației fiscale și extinderea raportărilor electronice obligatorii. Sistemele e-Factura, e-Transport, e-TVA și Fișierul standard de control fiscal (SAF-T) au devenit tot mai integrate în procesele de control, iar ANAF a început să utilizeze instrumente de analiză de risc bazate pe date în timp real și pe big data. În plus, instituția a lansat un proiect-pilot prin care suprapune datele declarate în SAF-T cu cele din declarațiile de TVA, ceea ce întărește controlul digital asupra fluxurilor financiare ale companiilor.
În acest context, companiile din construcții au resimțit, probabil, schimbarea prin creșterea controalelor derulate pe baza datelor din e-Factura. Mai multe spețe publice au arătat că ANAF a identificat achiziții fictive și scheme de fraudă în domeniu exclusiv prin analiza sistemelor digitale, iar firmele vizate au fost obligate să corecteze rapid contabilitatea și să achite taxele restante. Deși aceste intervenții sporesc transparența, ele pun o presiune mai mare asupra operatorilor din domeniu, mai ales asupra celor nepregătiți pentru digitalizare.
Cum este și firesc, astfel de evoluții au dus la o creștere a costurilor de conformare fiscală. Pentru firme, în special pentru IMM-uri, adaptarea la raportările digitale a presupus investiții în softuri contabile, upgrade-uri ale sistemelor ERP, integrarea fluxurilor interne cu platformele ANAF, precum și training pentru personal. În plus, necesitatea de a menține evidențe clare și de a reconcilia informațiile din contabilitate cu datele transmise digital a adăugat o presiune administrativă suplimentară.
Pe de altă parte, digitalizarea ar putea spori predictibilitatea în relația cu ANAF. Controalele sunt acum mai țintite și mai logic fundamentate pe analize de risc, reducând arbitrariul și frecvența inspecțiilor extensive. Pentru companiile conforme, acest lucru poate deveni un avantaj. Totuși, inconsistențele din strategia de digitalizare a ANAF și ajustările frecvente ale obligațiilor fiscale mențin un anumit grad de incertitudine în mediul de afaceri.
Pentru firmele din construcții, digitalizarea fiscală ridică bariere administrative și costuri pe termen scurt, dar promite un cadru mai transparent și mai predictibil pe termen mediu, cu condiția ca și instituțiile statului să își finalizeze și stabilizeze propriile procese digitale.
- Care au fost cele mai frecvente măsuri de adaptare pe care le-ați observat la clienții din construcții (optimizare de costuri, renegocierea contractelor, reprofilare, consolidări/M&A, intrare pe alte piețe)? Ce strategii considerați esențiale pentru a traversa perioada 2025-2026?
- Cum am văzut mai devreme, companiile din construcții au fost nevoite să se adapteze unui context marcat de costuri ridicate, volatilitate în prețurile materialelor, eliminarea unor facilități fiscale, creșterea cotelor de impozitare cu TVA, creșterea impozitului pe dividende și o încetinire a cererii private.
Subcontractorii din construcții pun și ei presiune pe costuri, fiindcă a crescut povara fiscală a persoanelor fizice autorizate, care și-au văzut costul cu contribuția la sănătate majorat semnificativ, iar cea a micilor firme (microîntreprinderi) a devenit similară oricărei alte categorii de societăți, reducerea plafoanelor și înăsprirea condițiilor de calificare în regim special ducând la eliminarea din sistem a peste 600.000 de firme de la un an la altul. Din 2026, plafonul cifrei de afaceri devine 100.000 de euro, deci micii jucători din construcții vor fi clar afectați de cota de impozit de 16% pe profit și cota de dividende de încă 16%, demotivați să lucreze în comparație cu acum 3-4 ani, când plăteau 1% impozit pe venit și 5% pe dividende, la un milion de euro cifră de afaceri.
Optimizarea costurilor a fost una dintre cele mai răspândite strategii, pe fondul creșterii prețurilor la materiale și al presiunii pe marje. Companiile au renegociat contractele cu furnizorii, au eficientizat aprovizionarea și au reconfigurat fluxurile de pe șantiere pentru a reduce risipa. Mulți constructori au orientat activitatea către lucrări de reparații capitale, un segment care a crescut puternic în 2025 și care oferă contracte mai stabile decât construcțiile noi.
Renegocierea contractelor - atât cu beneficiarii, cât și cu subcontractorii - a devenit o practică frecventă, pe măsură ce volatilitatea costurilor și incertitudinea finanțării au împins companiile să introducă clauze de indexare, termene flexibile și ajustări de buget.
O altă tendință vizibilă a fost cea de consolidare, reflectată în creșterea numărului de insolvențe și restructurări, dar și în o serie de fuziuni și achiziții care vizează eficientizarea resurselor și reducerea riscurilor operaționale și financiare. În paralel, unele companii au început să se reorienteze către segmente cu risc mai mic, în special infrastructura finanțată din PNRR și RePowerEU, unde fluxurile de finanțare sunt mai predictibile decât în dezvoltările private.
Pe termen scurt și mediu, pentru a traversa perioada 2025-2026, cele mai importante strategii sunt legate de gestionarea riscului și diversificarea inteligentă. Companiile au nevoie să își protejeze marjele prin contracte mai bine calibrate, să își stabilizeze cash-flow-ul și să investească selectiv în proiecte cu finanțare sigură. Digitalizarea proceselor de proiectare, execuție și raportare devine, de asemenea, o condiție de eficiență și conformare fiscală, într-un mediu administrativ tot mai digitalizat.
Nu în ultimul rând, consolidarea capitalului, parteneriatele strategice, accesarea fondurilor europene și extinderea pe segmente conexe - infrastructură, reparații, servicii tehnice - sunt direcții esențiale pentru a menține competitivitatea într-un sector în care volatilitatea rămâne ridicată.
Priorități strategice pentru companiile din construcții în 2026
- Ce le-ați transmite antreprenorilor și managerilor din sectorul construcțiilor în contextul actual: care ar fi principalele trei priorități pe care ar trebui să le aibă în vedere pentru 2026?
- Trei direcții principale ar putea asigura "navigarea", cum spunem noi, adică depășirea perioadei dificile pe care o trăim - asigurarea conformării fiscale, optimizarea, dacă nu au făcut-o deja, a operațiunilor și realizarea de investiții în resursele umane, în paralel cu digitalizarea. Cele trei priorități se susțin reciproc, iar implementarea lor corectă poate transforma provocările actuale în oportunități de consolidare și creștere durabilă. Pe ce ne bazăm? Digitalizarea fiscală și noile raportări electronice (SAF-T, RO e-Factura, e-Transport) impun companiilor să investească în sisteme contabile robuste și în reconcilierea datelor interne pentru a evita erori costisitoare sau controale cu impact financiar semnificativ. Este esențială o strategie proactivă de conformare, cu control intern și planificare fiscală atentă, pentru a gestiona riscul de sancțiuni și a menține predictibilitatea operațiunilor. Aceste strategii vor "cerne" firmele care rămân în piață versus cele care au fost create și închise oportunistic, în vremurile de relaxare fiscala deja apuse.
Creșterea costurilor materialelor și volatilitatea pieței impun optimizarea costurilor, renegocierea contractelor și gestionarea atentă a cash-flow-ului. De aceea, teoria recomandă diversificarea portofoliului de proiecte, cu accent pe segmente stabile, precum infrastructura și lucrările finanțate din fonduri publice sau europene. Digitalizarea proceselor operaționale, inclusiv planificarea proiectelor și monitorizarea performanței, devine un instrument cheie pentru eficiență și reziliență.
Pe de altă parte, creșterea costurilor salariale și deficitul de muncitori calificați fac esențială retenția și motivarea angajaților. Investițiile în formarea profesională, dezvoltarea competențelor digitale (BIM, management de proiect digital, raportare) și crearea unui mediu de lucru atractiv vor spori productivitatea și adaptabilitatea echipelor. Recrutarea strategică și parteneriatele cu instituții de învățământ sunt recomandate, de asemenea, pentru a asigura disponibilitatea forței de muncă în perspectiva 2026.
