În regiunea Europei de Sud-Est, piața construcțiilor a trecut printr-o expansiune consistentă după 2016, dublându-și aproape dimensiunea în termeni reali. Totuși, previziunile EECFA (European Economic Construction Forecasting Association) pentru 2025–2027 indică o schimbare de registru: regiunea devine mai pesimistă, în principal din cauza evoluției din România, care contribuie singură la scăderea agregată a perspectivei regionale. În Bulgaria, de exemplu, se estimează înregistrarea unei creșteri medii a producției în construcții de 3% pentru 2026–2027, susținute de proiecte finanțate din PNRR și programe operaționale, în contextul adoptării monedei euro la 1 ianuarie 2026. În Croația, creșterea valorii producției rezidențiale continuă, în pofida scăderii vânzărilor de locuințe, grație majorării prețurilor unitare, iar construcțiile civile și proiectele de energie regenerabilă rămân sub impactul fondurilor UE și al reglementărilor. În Slovenia, sectorul se menține stabil la circa 6 miliarde euro, cu un segment rezidențial care rămâne ancorat de cerere, salarii în creștere și dobânzi mai accesibile, iar lucrările de infrastructură publică se așteaptă să atingă niveluri record în 2026.
România: austeritate, scădere a consumului și presiuni pe investiții publice
În ceea ce privește România, specialiștii EFCA arată că țara se află într-o perioadă economică dificilă, marcată de măsuri de reducere a deficitului contului național. Experții anticipează o creștere economică modestă pentru 2025–2026, fără a exclude însă riscul unei recesiuni. Inflația rămâne cea mai ridicată din UE, alimentată de majorări ale taxelor pe vânzări în 2025, ceea ce duce la creșterea prețurilor de consum mai rapid decât veniturile salariale reale, determinând scăderea puterii de cumpărare. Atât consumul privat, cât și cel public este de așteptat să sufere contracții, cu un efect direct asupra majorității segmentelor din construcții. Presiunea este și mai mare în contextul necesității ridicate de investiții publice în proiectele de infrastructură demarate din 2023, a căror susținere devine dificilă pe timp de austeritate, existând riscul pierderii finanțării europene. În schimb, economia și piața muncii se anticipează să reziste la provocări, iar începând cu 2027, dacă deficitul devine gestionabil, efectele politicilor contractive ar trebui să se estompeze, inflația să scadă, iar dobânzile să se relaxeze, ceea ce ar putea duce la redresarea cererii în construcții.
Contextul extins: regiunea est-europeană și perspectivele 2027
În Estul Europei, Rusia este de așteptată să continue declinul, sub impactul ratei-cheie ridicate a dobânzii și al încetinirii economice, cu o redresare posibilă abia în 2027, susținută parțial de proiectele de infrastructură de export în energie și transport. În Turcia, politicile antiinflaționiste reduc venitul disponibil și puterea de cumpărare, dar creșterea vânzărilor de locuințe rămâne ridicată, susținută de așteptările investiționale ale populației. Reconstrucția post-seismică a accelerat pornirea și finalizarea proiectelor de construcții din 2025, iar EECFA estimează că producția totală în construcții ar putea atinge 6,4 trilioane lire turcești în 2027 (circa 127 miliarde euro). În Ucraina, sectorul construcțiilor rămâne un motor important al recuperării economice, în ciuda războiului și a riscurilor ridicate. Necesitățile de reconstrucție estimate sunt cuprinse între 486 și 524 miliarde USD pentru următorul deceniu, generând o cerere pe termen lung pentru lucrări rezidențiale, nerezidențiale și de infrastructură, deși evoluția depinde de securitate, politici publice și capacitatea administrativă.
Previziunile EECFA pentru 2025–2027 evidențiază o regiune a Europei de Sud-Est care, deși a crescut consistent în ultimii ani, intră într-o fază de încetinire, cu România drept factor important de risc. Pe scurt, în timp ce țări precum Bulgaria, Croația sau Slovenia mențin perspective pozitive, România se confruntă cu o combinație de inflație ridicată, scădere a consumului și presiuni pe investițiile publice, ceea ce determină o contracție a activității în construcții. În 2027, redresarea depinde de eficiența politicilor fiscale, de gestionarea deficitului și de reluarea accesului la finanțări europene, iar revenirea cererii în construcții va fi condiționată de stabilizarea economică și de relaxarea costurilor de finanțare.
